Pa, pa.
Nu am ce discuta cu tine.
Pa, pa.
De parca mureai pentru inca doua minutele.
Pa, pa.
Aceeasi greseala repetata.
Pa, pa.
Nu te-ai schimbat in bine.
Pa, pa.
Esti la fel ca mai-nainte.
Pa, pa.
Nu mai ai dreptul sa spui ca sunt cu tine.
Pa, pa.
Daca nu iei in considerare mai mult decat prezenta mea.
Pa, pa.
Mi-am propus sa ajung o mare scriitoare, artista de renume.
Dar tu ai spus ca esti in intarziere.
Asa ca pa, pa.
Hai, pleaca!
~~~~~~~~~~~~~~~~
N-are rima, dar nu asta e esenta. Unii ar trebui sa vada dincolo de aparente.
Te-ai saturat de mine? Nu ma surprinde.
~~Băiat! Bărbat! Nu contează! Unul dintre aceştia aş vrea să fiu, n-ar conta. Nu mi-ar trebui nimic din ceea ce fac ei în mod normal. Nu! Un singur lucru aş căuta: iubirea, dar într-un mod aparte. Aş vrea ca fata de care mă îndrăgostesc să nu se lase uşor prinsă, fermecată. Aş vrea să mă dau peste cap ca să fie a mea şi să-i dovedesc astfel că ţin la ea, că o iubesc. Aş vrea să o surprind, să o cuprind în braţe, să o sărut pătimaş, să-i prind o floare în păr când nici nu se aşteaptă sau să apar în calea ei când are mai mare nevoie de mine. Aş vrea să-i fiu cel mai bun prieten, piedestal, model, mentor, frate, părinte, iubit. Aş fi tot ce are nevoie. Grijile ei ar deveni şi grijile mele. Aş face orice compromis pentru ea şi pentru fericirea noastră. Aş lua-o în braţe, aş ridica-o sus, sus de tot, până la cer.
~~I-aş face inima să bată mai tare, aş învăţa-o cum să adulmece iubirea, cum să o guste. I-aş dărui fiecare părticică bună din mine, aş întelege-o, aş ajuta-o, mi-aş aduce aminte de fiecare detaliu al existenţei ei îndelungate, de parfumul ei favorit, de expresia ei abătută şi luminată de un zâmbet atunci când ne întâlnim.
~~Aş căuta-o oriunde, i-aş da din calităţile mele, aş scoate tot ce are mai bun din ea. Aş încuraja-o, aş aştepta-o la poarta şcolii, aş îmbrăţişa-o pe la spate. Aş surprinde-o mereu cu ceva nou, simpatic, care să îi aducă zâmbetul pe buze…acel zâmbet şi acea privire care m-ar face să mă simt împlinit.
~~I-aş demonstra că iubirea e un lucru divin şi că nu există niciun motiv pentru care să regrete că e cu mine. O deranjează ceva la mine? Nu-i nimic! Ȋmi adun toate forţele ca să îmi estompez defectul. Aş trata-o ca pe o prinţesă, aş lăsa-o în voia ei. Aş săruta-o pe frunte atunci când e obosită, aş lua-o de mâna, i-aş insufla viaţă şi vitalitate. Aş uita de toate grijile mele doar pentru a o înveseli pe ea. Aş suna-o zilnic ca să fiu sigur că e bine. Aş avea grijă de sufletul ei fragil, de copil şi femeie totodată.
~~Aş vrea să o fac să fie Ea, adevărata Ea, fără ascunzişuri, fără mască, fără ezitări atunci când spune ceva. Aş vrea să-i cunosc sufletul, să-mi împărtăşească toate gândurile, toate neliniştile, frustrările şi grijile. I-aş dărui o floare când ziua ei se află la 6 luni distanţă, i-aş spune şoptit că o iubesc atunci când ne facem temele, aş ţine-o de mână pe stradă, la şcoală, oriunde şi oricând. Aş ţine-o de mână in viaţă, ferm, hotărât, dar tandru şi iubitor. Şi în cele din urmă aş face-o a mea…
P.S.: Ȋncă mai cred în mitul androginului…
.
.
.
Cand voi veni, inseamna ca m-ai chemat,
Cand te voi auzi, inseamna ca m-ai strigat,
Cand voi fi, inseamna ca m-ai dorit,
Cand te voi gasi, inseamna ca m-ai cautat.
~~De ce? Pentru ca ele sunt sensibile, emotive, pun mult suflet in ceea ce fac, spun si doresc, incearca sa-l faca pe cel de langa ele fericit si implinit. Pentru ca iubesc sincer, iar atunci cand se intampla asta, e foarte usor sa le ranesti; sunt pur si simplu vulnerabile, iar inima le poate fi rupta cel mai usor de catre El. Pentru ca pot vedea ceva frumos in orice baiat, pentru ca isi sacrifica timpul, gandurile si idealurile pentru cel de langa ele. Pentru ca sunt dulci, simple, feminine si doresc sa fie protejate. Pentru ca micile lor asteptari, cum ar fi sa fie tinute de manuta pe strada, sa fie sarutate, imbratisate, alintate, consolate, sunt urmate de mari dezamagiri; nu obtin ceea ce spera. Pentru ca le place sa iubeasca, si la randul lor sa fie iubite. Pentru ca le place sa adulmece iubirea in orice relatie, iar atunci cand vine sfarsitul nu fac altceva decat sa isi coase inima rupta la loc mult timp, pana cand seamana cat de cat cu ceea ce a fost inainte; dar nu mai sunt la fel, evident. Si pleaca din nou in cautarea iubirii. Sunt in pierdere pentru ca, fara sa se vada, pun mai multe sentimente decat baiatul. Pentru ca daca sunt tratate cu indiferenta iti intorc spatele. Insa asta poate fi si ceva subtil, o proba, dorinta de a vedea cat de mult o doresti. Astfel ca ea asteapta ca sa o intorci cu toata forta in spre tine, sa ii arati ca iti pasa. Insa baietii sunt prea prosti si orgoliosi. Nu fac asta niciodata.
~~Ies in pierdere pentru ca lupta prea mult, sacrifica si mai mult pentru nimic. Pentru ca plang mult timp dupa aceea. Pentru ca apoi sunt deprimate, terminate, bune de aruncat la gunoi. Pentru ca ele nu se pot imbata ca niste tampite la fel ca baietii atunci cand sunt suparate. Pentru ca nu se tin cont decat de lucrurile extrem de evidente, cum ar fi vorbele spuse direct, si nu de gesturile subtile, care arata atasamentul lor fata de el (ex: o bomboana cu lichior pastrata doar pentru El). Pentru ca baiatul e prea maniac si obsedat (incearca cu orice pret sa nu arate asta) ca sa isi mai aminteasca de faptul ca fetele adora lucrurile mici, dragute, romantice, unele gesturi tandre avand o valoare inestimabila, si ca nu sunt obsedate de sex.
~~Ies in pierdere pentru ca ofera ceva in relatie, asteapta (totusi) ceva in schimb si nu obtin nimic in cele din urma. Pentru ca daca vor sa te sarute, tantalaule, si le refuzi, se supara si ti-o platesc cu aceeasi moneda…si mult mai des. Si apoi daca te desparti de ea, se supara(tot pe ea) si se invinovateste pe nedrept. Iar tampitul acela de baiat ar trebui sa tina cont de lucrurile acestea…
~~Ca sa nu fim ranite renuntam la tot ce ne facea sa avem farmec, mascam lucrurile ce inainte erau cautate la orice femeie, erau admirate si dorite.
Nerozi mai sunteţi;
Slabi,
N-aveţi voinţă,
Sau poate şi pe aceea o alungaţi.
Avea dreptate profesoara mea.
Ţigări = trei găuri;
Una în portofel,
Una în plămâni
Şi una în pământ.
Slabi, slabi de tot.
Dacă v-aş pune să alegeţi înte a fuma şi cea mai dragă persoană pentru voi, ce aţi alege? Răspunsul e evident pentru că e teoretic, dar practic?
P.S.: Fumatul chiar dăunează grav sănătăţii. Credeţi că n-o să păţiţi nimic; mai gândiţi-vă o dată, de două ori, de trei ori, şi asta înainte de a se forma a treia gaură.
~~De mult nu am mai citit ceva care sa ma linisteasca atat de mult; de mult n-am mai ascultat o melodie care sa ma faca sa visez, sa cad in transa, sa simt fiori, sa ma relaxez.
Am inceput ieri cartea „La tiganci” (Mircea Eliade). Am inceput-o din obligatie, pentru ca saptamana viitoare urmeaza sa o studiem la scoala. Pura obligatie, nimic mai mult. Ieri am citit 10 pagini. Eu as zice ca au fost plictisitoare si neinteresante. Am lasat-o balta. Nu m-a impresionat cu nimic cartea; dar trebuie sa recunosc, nici nu aveam starea necesara pentru a ma bucura de lectura, nici atmosfera nu era potrivita, mintea imi era treaza, dar adormita totodata. De altfel, la fel e si acum, dar totusi ceva e diferit. Si am sa va spun si ce anume. Azi am continuat lectura; pagina 10. Insa inainte am intrat pe un blog unde cineva vorbea de o melodie; lunga, frumoasa, partile vesele alternand cu cele triste intr-un mod cu totul inedit si foarte „natural” (click). Am dat „play”, iar din acel moment lectura cartii mi s-a parut total diferita, infioratoare, placuta; tristetea notelor muzicale se impleteau perfect cu pasajele, atmosfera ideala pentru acea carte era creata. Tot ce faceam era sa ma bucur de ea, sa ma scufund tot mai mult in povestea nuvelei. Melodia am pus-o de doua ori; a fost de ajuns pentru a citi si restul paginilor (25 in total).
~~A fost un noroc pur sa am descoperit melodia mai inainte de a citi si restul cartii. Mi-a schimbat starea de spirit, mi-a oferit o alta perspectiva asupra cartii, m-a linistit si m-a lasat sa intru mai usor in pielea personajului (la fel de uituc si aerian ca si mine^^); iar acum stiu ce lectura vreau sa continui (si despre care probabil ca voi scrie si pe blog): „Suferintele tanarului Werther” (Goethe). Iar melodia de fundal mi-am ales-o deja. Abia astept.
~~Va invit sa cititi si voi nuvela „La tiganci” in timp ce ascultati melodia de mai jos.:)
Cambridge Choristers of King's College – Titanic Suite click
P.S.:Multumesc Bobo ca ai avut inspiratia de a pune acea melodie pe blog la momentul potrivit.:)
~~Unele lucruri au un farmec deosebit, ceva ce te face sa zambesti, ceva ce iti da speranta, ceva ce te lasa in voia simturilor. Important e sa sti cum sa privesti situatia, momentul, clipele ce vor urma, ziua de maine. Poti sa fi trist ca ceva s-a petrecut, sa regreti ca momentul nu s-a putut prelungi la infinit, sau poti sa gusti fiecare clipa, sa traiesti intens totul ca si cum maine totul va inceta si te vei trezi la realitate.
~~Unele lucruri pentru unii sunt simple vise, pentru altii viata e un vis frumos de care stiu sa profite, sa-l traiasca la maxim, sa iubeasca, sa experimenteze. Stiu ce inseamna sa fi tanar, plin de vigoare. Doresc sa ajunga pe un nor frumos si linistit si stiu cum sa faca asta: nu regreta nimic din ce s-a intamplat, ci doar apreciaza experienta acumulata.
Da, zilele astea am invatat multe. Sper ca o sa-mi foloseasca. Viata e prea frumoasa ca sa nu profit de tot ce imi ofera.=^^=
Zi-mi orice ti-ar trece prin cap,
Fa tot ce crezi ca ne ajuta,
Tot degeaba…
Dereglata sunt si nu pot sa ma schimb.
Vrei sa fac un efort?
Eu zic sa-mi dai o pauza.
Fac prea mult efort in toate domeniile;
Mental decad, mi-e greu, dar nu ma las;
Cred ca pot reusi, am suport moral de la prieteni, cei la care tin cu adevarat si asta e tot ce ma impulsioneaza.
Fizic…haha…din punct de vedere fizic azi sunt in stare sa fac marator, iar maine nu pot nici ghiozdanul sa mi-l car pana la liceu.
Sentimental ma consum neincetat, mult, mult prea mult pentru un suflet atat de prost si bun de nimic.
Nu, nu mai fac eforturi. Am sa-mi astup urechile si am sa ma rog sa adorm si sa nu ma mai trezesc…vreodata.
~~~~~~~~~~~~~~
Noapte buna pentru cei cu inimi vesele,
Somn usor pentru cei depresivi,
Vise placute celor dezamagiti de viata
Si multe imbratisari celor care se simt singuri.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Probabil ca asta e cea mai trista melodie pe care am ascultat-o zilele acestea. E superba. Nu sunt suficiente cuvinte pentru a-i descrie bogatia de sentimente exprimate. Ce mai, e o piesa frumoasa!
Ceva cu siguranta nu-i in regula, NU-I IN REGULA!! Abia astept sa plec de acasa, sa ajung la bunici, la Bistrita, sa ma pun in patul bunicii si sa dorm cu adevarat; fara stres, fara probleme, fara nervi si fara dezamgirile traite zilnic. Abia astept sa evadez…e prea obositor totul.
Suntem in secolul XXI, supranumit si „secolul vitezei”. Toti fugim ca sa ajungem la scoala/servici, toti ne grabim sa ne atingem telurile, toti vrem sentimentele intinse pe tava, toti vrem sa facem cat mai multe lucruri deodata, toti vrem sa acumulam cat mai multe informatii in cat mai putin timp, sa facem totul mai repede, sa economisim energie si timp.
Nu e bine asa!
De ce sa fugim ca bezmeticii, cand am putea sa ne bucuram de varsta adolescentei, de fiecare moment in parte? De ce sa nu putem sa ne bucuram de o cafea si de o carte buna pentru ca trebuie, de fapt, sa fugim ori la scoala, ori sa ne intalnim cu cineva? In timpul zilei incercam sa facem cat mai multe lucruri deodata. Vrem sa facem orice mai repede doar ca sa scapam odata si ca sa fim multumiti. Multumiti de ce? Ca ti-ai asigurat ceva pe viitor? Pai eu zic ca ai toata viata inainte ca sa iti tot modelezi viitorul.
Nu-mi place graba asta tampita. Nimeni nu mai stie sa se opreasca sa contemple cerul, sa viseze cu ochii deschisi ore in sir si sa flecareasca cu cine apuca. Vreau sa am vreo 4 ore dedicate…nimicului. Adica nu vreau sa fac nimic. Sa stau; asta e singura dorinta. Daca statul e ceea ce ma face fericita, atunci am sa tot stau cu sau fara aprobarea altora.
„Vegetez, vegetez, vegetez…”
Asta o sa fie mottoul meu de acum incolo si nu „Carpe diem”.
„Ma enerveaza ingrozitor privirile pline de repros pe care le au unii oameni pe strada (in special adultii) cand esti impreuna cu iubitul/iubita. Inteleg oarecum ca ar trebui sa ne luam o camera de fiecare data cand am vrea sa il/o sarutam, dar sa se uite ciudat la noi chiar si cand stam pur si simplu pe o banca sau cand ne tinem de mana? Am vaga impresia ca acest conservatorism de care dau unii dovada mereu merge mai departe decat mi-am imaginat. Si daca nici macar la un colt de bloc nu poti fura un sarut iubitului, atunci cand sa faci asta? Oricum, e aiurea. Oare n-au mai vazut cupluri pana acum, sau ce? Ma cam nedumereste chestia asta. Chiar ma certasem (oarecum spus) cu un vecin in legatura cu asta. Se legase de scoala si de faptul ca asta ne invata acolo. Eram ceva de genul=>O.o” What’s wrong with you people?!? Ce legatura are oare si scoala cu ceva ce se intampla in exteriorul ei oricum? Ori suntem noi tinerii prea libertini, ori ei prea incuiati.
Come feed the rain 