Come feed the rain

Cos I'm thirsty for your love dancing underneath the skies of lust

Archive for the tag “suflet”

My heart is weak, like a spider’s web.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

All the same

~~Mi-am propus azi sa stau la o cafea cu mine. M-am pus pe banca, in acelasi parc uitat de soarta, si m-am uitat la mine: calma, lipsita de zbucium si fericita; cel putin asa paream in exterior. Dar ochii, asa-zisa oglinda a sufletului, reflecta cu totul altceva: adevarul despre mine. Era o perioada diferita, poate chiar putin dificila, in care un proces obscur de constiinta avea loc in mine, ceva se forma, se distrugea si se recladea iar, in functie de voi, de oamenii cu care aveam de a face. Ma scarbeam daca va vedeam seci, fara pic de consistenta, fara pic de viata, fara pic de iubire, asa, ca tine. Si totusi, mai aveam norocul sa intalnesc in momentele mele bune si oameni, as spune eu, deliciosi. Adica, ii vedeam, ii ascultam, ma bucura ceea ce auzeam, le simteam energia, imi reincarcam bateriile et voilà. Eram mult mai bine, mai stapana pe mine si pe asa-zisa viata a mea, ce pentru nimeni nu conta, de fapt (si stiu ca am dreptate). Dar ma inveninam la loc cand realizam ca doar vorbele sunt de voi, ca aveti gura mare si atat. Va credeti de treaba, marinimosi, spuneti ca va pasa, ca vreti sa ajutati, dar chiar si la cel mai mic favor cerut, intoarceti spatele persoanei. Sunteti genul ,,N-am, nu stiu, nu pot, nu vreau.” Si nu incerca sa ma contrazici. Pana si tu, voi, pe care va credeam din tot sufletul altfel intoarceti spatele in mod prostesc, ca cica asa ar fi mersul lucrurilor. Sunteti idioti. Ingusti la minte. Si fara inima. Asadar, redusi. Si cu toate astea, inca ma straduiesc sa pastrez amintirea voastra, a celor ce pareati a fi, pentru ca de acum inainte, sunteti nimic.

P.S.: Si poate ca totusi ma insel si sper enorm de mult sa fie asa. Caci ratati putem fi cu totii, numai extraordinari nu prea (pentru ca sunteti zgarciti pana si in sentimente; si mai spuneti ca vreti o schimbare cand chiar voi sunteti o epava exemplara).

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Fiara noastră

Fiara, ochii sticloşi şi-arată…
E fiara munţilor sihaştri,
ascunsă-n inimi de piatră,
după bulgări de flori…uscate.

Fiara roşie, verzuie, urlă, zbiară, strigă,
aleargă, merge,
culege, calcă, sfarmă.
Suflă-n colb – spirite moarte.

Fiara-şi întinde aripile
– lungi convoaie de oase arse, negru abisal, suflet murdar –
Fiara, ochii sticloşi şi-arată;
trup ciolănos, mintea-i bolnavă toarnă-n pocale
– roşie ambrozie – suflete moarte…

Proza trecatoare

-Tu!
Eu?
-Nu! Eul tău!
Eu?
-Da!
-Spune!
-Mori!
-De ce?
-Eşti rău!
-Cum de?
-Esenţa ta!
-Ce e cu ea?
-E greţoasă!
-De ce?
-Ai sufletul putrezit!
-De unde ştii?
-Nu iubeşti!
-Contează asta?
-Foarte!
-Cum de?
-Nu trăieşti!
-Ba da!
-Şi nu! Nu-ţi bate inima!
-Ba da!
-Nu adăposteşte sentimente!
-Şi ce?
-Contează!
-De ce?
-Pentru că nu eşti om cu adevărat!
-Sunt om! Mănȃnc, beau, vorbesc, învăţ, mă distrez! Trebuie mai mult de atȃt?!
-Trebuie să fi iubit ca să ştii ce-nseamnă acel sentiment şi să fi gustat din împlinirea ce ţi-o aduce!
-Am gustat şi nu mi-a plăcut!
-Ai băut paharul pȃnă la fund?
-Nu! N-am vrut să fiu rănit!
-Vezi! Asta e! Ţi-e frică!
-De ce anume?
-De iubire!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Muşcă cu poftă din fructul interzis,
Muşcă şi mănȃncă cu nesaţ.
La propria-i pieire vrea
S-ajungă neîntȃrziat.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

-Cum de şti ce eşti, cine eşti?
-Vorbesc şi m-analizez!
-Dar tu de fapt nu exişti!
-Acesta e un paradox! Sunt în faţa ta!
-Sufletul ţi-e sterp!
-…e doar obosit într-o lume atȃt de nebună…

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

-…iubesc!
-Du-te!
-Te iubesc!
-Mori!
-Nu! Te vreau!
-Eu NU!
-De ce?
-Greşeşti! Mult! Groaznic de mult! Pȃnă la refuz!
-Ştiu! Şi-ncerc să mă îndrept!
-Doare cu atȃt mai tare cu cȃt ştiu şi asta şi cu cȃt îmi greşeşti şi mai mult!
-Nu vreau să mai fac asta, să te mai rănesc!
-Asta spun toţi…

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

-Te-aş iubi o viaţă-ntreagă, dar dă-mi pauză o zi.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

.I’ll take a break.

Zi-mi orice ti-ar trece prin cap,
Fa tot ce crezi ca ne ajuta,
Tot degeaba…

Dereglata sunt si nu pot sa ma schimb.
Vrei sa fac un efort?
Eu zic sa-mi dai o pauza.

Fac prea mult efort in toate domeniile;
Mental decad, mi-e greu, dar nu ma las;
Cred ca pot reusi, am suport moral de la prieteni, cei la care tin cu adevarat si asta e tot ce ma impulsioneaza.

Fizic…haha…din punct de vedere fizic azi sunt in stare sa fac marator, iar maine nu pot nici ghiozdanul sa mi-l car pana la liceu.

Sentimental ma consum neincetat, mult, mult prea mult pentru un suflet atat de prost si bun de nimic.

Nu, nu mai fac eforturi. Am sa-mi astup urechile si am sa ma rog sa adorm si sa nu ma mai trezesc…vreodata.

~~~~~~~~~~~~~~

Noapte buna pentru cei cu inimi vesele,
Somn usor pentru cei depresivi,
Vise placute celor dezamagiti de viata
Si multe imbratisari celor care se simt singuri.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Probabil ca asta e cea mai trista melodie pe care am ascultat-o zilele acestea. E superba. Nu sunt suficiente cuvinte pentru a-i descrie bogatia de sentimente exprimate. Ce mai, e o piesa frumoasa!

Lock me in my world once more…

Nu cred ochii
Nu cred sufletul
Nu mai accept adevarul
Vreau sa raman fara creier si inima
Si sa fiu inchisa intr-o cutie.:|

…si iar vorbim despre relatii

Urasc o relatie care este la inceput. Inteleg ca e frumos sa stai cu o persoana care seamana partial cu tine si care isi doreste sa te cunoasca, dar totusi urasc orice inceput. Exista incertitudinea si nesiguranta faptului ca totul e adevarat, ca totul e menit sa-ti aduca fericirea (iar cuvantul asta blestemat, fir-ar sa fie) si ca ceea ce se intampla nu e de fapt o prefacatorie. Pana insa sa atingi fericirea, trebuie sa treci mai intai prin teama ca nu te place, ca daca dispare interesul, daca ma implic mai mult decat respectivul/respectiva, daca vrea ceva doar de panarama? Si ar mai fi o mie de intrebari care ne umplu uneori capul cand e vorba de o relatie. Insa cea care putini probabil si-o pun (dihtonul „Carpe Diem”-„Traieste clipa” e la putere in ziua de azi, cica) e „Vom ramane pentru totdeauna impreuna?” La inceputul unei relatii e cam devreme sa ne gandim la asta, dar unii o facem. Si apare atunci o alta intrebare: daca nu ne-am propus sa ramanem impreuna, atunci ce ne-am propus, de fapt? Sa experimentam? Adica sa fi cu persoana care iti place, sa te implici intr-o relatie (crezi tu frumoasa), sa va despartiti, unul dintre voi sa sufere cel mai probabil, ii trece si apoi o luati de la capat, fiecare mergand acum pe drumul sau si cautandu-si fericirea intr-o alta relatie? Asta inseamna sa experimentezi? Atunci mai bine nu, multumesc, fac abstinenta. Aaaa, vrei sa-mi spui ca nu e necesar sa te implici intr-o relatie? Pai atunci, scuza-ma ca-ti zic, dar aia nu e o relatie. Fie este o aventura, pentru ca niciunul dintre voi nu se implica, fie a one sided love, ceea ce nu e in regula, si iarasi nu o poti cataloga drept o relatie.
La inceput e cam aiurea, pentru ca tu sti (poate) ce iti doresti de la o relatie in general; insa cel de langa tine gandeste la fel, sau merge pe ideea „fie ce-o fi”? Daca e asa, atunci iarasi e de preferat abstinenta. Si ar mai fi si chestia legata de implicare afectiva; daca nu se implica niciunul, atunci aici nu e vorba de o relatie; daca se implica unul, iar celalalt nu prea, fie din mandrie, fie pentru ca el/ea considera ca nu este important acest fapt, fie din pura indiferenta sau din teama de a parea slab/a, atunci iarasi ceva nu e in regula. Cred ca asta e si un motiv bun ca sa-mi doresc sa citesc gandurile oamenilor. Toti am vrea probabil sa stim de la bun inceput pretentiile, dorintele si limitele in relatie si nu sa traim in incertitudine. E mai bine sa stim de la inceput „care-i faza”.

Zilele acestea am gasit o melodie romaneasca, superba, despre dragoste. Va las sa o ascultati. Sa aveti o seara frumoasa.^_^

ma las de…vorbit…momentan…

WARNING:Te plictisesc primele 10 randuri? Nu mai citi! Repet: nu mai citi!

Cel mai adesea nu-mi explic sentimentul de ura pe care il am; nu fata de o persoana. Nu urasc pe nimeni, nu acum cel putin. Urasc, de fapt, sentimentul de dor pentru ceva, urasc unele momente in care simt ca imi lipseste un lucru esential, in care imi e dor de unele persoane pe care abea le-am vazut. Urasc uneori cartile care ma emotioneaza, ideea de a minti si de a fi ipocrit. Nu-mi explic nici sentimentul de antipatie pe care il am brusc si fara motiv fata de unele lucruri sau oameni (cel mai adesea fata de cei cu care ma inteleg formidabil). Cred ca iar am inceput sa am starea de dinainte, de apatie, plictiseala si nevoia de a pluti intr-un univers paralel cu realitatea. Cred ca am nevoie de o pauza adevarata. Poate ca stresul general de la scoala e de vina, poate anturajul, poate instabilitatea mea emotionala, poate…poate…habar n-am. Le dau dracului toate. Am sa iau o pauza in adevaratul sens al cuvantului. N-am sa mai vorbesc. Pur si simplu am sa tac o perioada si am sa ascult pe cei din jur. Si asa, vorbesc foarte mult intotdeauna si degeaba. La urma urmei sunt un nimeni. Nu sunt totul pentru cineva anume, asa ca degeaba imi expun parerile, sustin tare si ferm anumite idei si gandesc cat mai critic cu putinta totul. N-are logica ce zic? C’est la vie! Nu totul e logic.
Totusi, maine am sa fac o exceptie; am sa vorbesc mult si bine. Maine e o zi speciala pentru mine si abea astept sa incep sa vorbesc. Macar stiu ca atunci voi fi ascultata cu adevarat de persoana potrivita si care imi cunoaste sufletul probabil cel mai bine. Oh, cum e sufletul meu va intrebati? Nu va intrebati asta, dar in fine. Nu e mic si negru, asta e sigur. E mai degraba mare si incapator. Oricine ar avea nevoie de un refugiu, ar gasi un mic loc pentru sine. Dar nu asta era ideea. Ideea e ca s-a cam micsorat spatiul pe acolo, a cam secat si a devenit mai gri. Azi era pace in el, dar sentimentul de pace la mine e mai mult un lucru relativ. Cred ca am sa intru in razboi cu sufletul asta al meu mic si pipernicit la urma urmei (la cate mii de suflete sunt pe Pamantul asta, al meu e insignifiant fara discutie) si am sa contracarez toate sentimentele si izbucnirile. Nu conteaza daca e fericire, tristete, extaz sau depresie. Important e sa devin imuna. De altfel, va sfatuiesc si pe voi sa deveniti imuni la ce se intampla in jurul vostru. Lumea, viata, viitorul, crede-ti-ma; niciuna din acestea nu sunt prea primitoare. Sunt mai degraba viclene, rautaciose, pline de minciuni si piedici pregatite. De asta e bine sa tratezi totul cu mai multa indiferenta. Vezi-ti de viata ta asa cum incerc eu sa fac de ceva vreme incoace si o sa o duci chiar mai bine decat te astepti. Daruieste-te doar lucrurilor care iti fac placere 100%. Nu-ti place ceva anume? Asta e. Omul mai inghite si ce nu-i place.

Deja m-am saturat sa scriu. Imi pica si ochii in gura de somn. In seara asta a fost o revolutie generala in capul si sufletul meu. Ciao si sa auzim numai de bine.

Nu trebuie sa traim degeaba…

Nu exista suficiente cuvinte ca sa descriu adevarul din spatele spuselor lui Tudor Chirila. Cinste tie si sa speram ca unii vor invata ceva din asta.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Pe langa faptul ca vorbele Lui Tudor Chirila m-au patruns pana la suflet, am mai invatat astazi ce inseamna sa fi uman si ca prietenii adevarati ii cunosti dupa multa vreme. Abea azi am avut prima discutie cu adevarat serioasa, cu idei si sfaturi venite din suflet de la o persoana. Am avut ocazia in viata (16 ani poate parea putin, dar uneori e suficient sa zambesti sincer si optimist cuiva ca sa il imbarbatezi) sa ajut cu ce pot si sa fiu alaturi de unele persoane indiferent de circumstante si sunt sigura ca asa vi s-a intamplat si celor mai multi dintre voi. Poate ca persoanele respective le-ati iubit si protejat fara sa fiti vazuti si fara interes. Si daca ati facut asta, atunci sa stiti ca iubirea cu iubire se rasplateste, iar asta nu o spun numai din propria experienta. Traim intr-o lume, in care oamenii au transformat iubirea vesnica si prietenia adevarata in mituri. Nu e adevarat. Iubire exista peste tot: in parintii vostri (chiar daca va certati cu ei asa cum fac eu cel mai adesea…dar la urma urmei sunt parinti), in catelul schilodit pe care l-ati gasit pe strada, intre doi batrani veseli care se tin de mana cand merg pe strada. Nu puteti spune ca iubirea nu exista. Exista pentru fiecare un strop, cel putin, care sa-ti faca inima sa tresalte de bucurie si ca lacrimile de fericire sa tasneasca. Si chiar daca iubirea e un remediu foarte greu de-l gasit, credeti-ma, atunci cand il gasiti, va poate curata de orice „boala” si va ajuta sa va restabiliti pacea interioara. Eu am gasit un strop de iubire in seara asta si sa sti ca ma simt impacata cu mine insami, asa cum n-am mai fost probabil niciodata.
De prietenia adevarata probabil ca nici nu e nevoie sa mai pomenesc, mai ales ca majoritatea cand erati mici ati avut un/o prieten/a si de care ati crezut ca nu o sa despartiti. Apoi timpul a trecut, ati crescut, v-ati schimbat si departat unul de celalalt; si astfel a aparut ruptura. Pe unii poate ca inca ii mai doare rana pricinuita de aceasta, poate ca altii au uitat de ea, poate ca ea nici nu a existat. Cert este ca prietenia adevarata apare dupa foarte mult timp dupa ce ai cunoscut o persoana. O prietenie sincera pe care am legat-o si pe care sper ca o sa reziste a fost dupa abea 8 ani, iar alta dupa mai bine de un an. Si chiar daca vi se pare imposibil ca adevarat prietenie sa apare ori dupa 8 ani, ori dupa un an, cert este ca trebuie sa va completati reciproc si sa fiti sinceri si protectori ca sa puteti fi prieteni cat mai mult timp.

Ma opresc aici momentan cu acest articol. Ziua de azi a fost in orice caz una cu totul speciala. In continuare va las cu o melodie divina de la Nox Arcana, singura trupa de pana acum care prin melodiile lor mi-a pus un nod in gat si m-a facut sa ma cutremur. Sa auzim numai de bine!:)

Inchin tacerii un buchet de flori

Aş vrea

Aş vrea să fiu un crin
Micuţ, alb, dulce,
O floare pură,
Nepătată,
Neştiutoare,
Şi cu toate astea, ameţitoare.

Aş vrea să fiu o lalea,
Sau nu, mai bine un ghiocel;
Ceva prevestitor,
Ceva simbolic,
Ceva idilic.

Aş vrea să fiu un călugăr,
Singur în pustiu,
Nestingherit,
Neştiut de nimeni,
Doar eu şi cu mine.

Aş vrea să fiu un vis,
Oricare, nu contează,
Atȃt timp cȃt crezi în mine
Ȋmi e de-ajuns,
De-ajuns pentru amȃndoi.

Aş vrea să fiu o idilă,
Ceva dulce, copilăresc,
Ceva romantic, dar nu patetic,
Ceva puternic, plin de pasiune,
Ceva firesc.

Aş vrea să vă pot spune ceva,
Dar mi-e teamă
Şi ruşine
C-aş putea domnilor
Să vă jignesc.

Oricum, vă mulţumesc.

~~~~~

Şi cu toate astea

Şi cu toate astea eu n-am plecat;
Şi cu toate astea tu te-ai lepădat
De promisiuni -oricum mincinoase,
De amintiri fade,
De-o viaţă în doi;
N-ai vrut să te mai uiţi înapoi.

Şi cu toate astea nu-ţi duc dorul,
Nu-ţi plȃng plecarea.
N-aş vrea să-mi otrăvesc sufletul
Cu umbre triste şi deşarte.
Nu vreau să mai cred in nemurire
Şi-n iubire.

Am început un nou vis.
Mai puţin vesel,
Dar mai lin;
Fără remuşcările de odinioară,
Fără trăiri dureroase.
Am început din nou -fără tine!

~~~~~

Un moment infim

A dispărut candoarea vremurilor bune.
A dispărut furnica, floarea, omătul şi viaţa.
A dispărut asfinţitul, albastrul cerului.
Acum totul e de un negru intens, unsuros.
Credeţi că aş putea să-i adaug nuanţe de roz?

Am plecat departe, departe de tot.
Nici nu mai ştiu unde sunt
Şi nici cum mă mai cheamă.
Cred că mi se spunea ,,Şifonier” sau poate ,,Albastru”.

E întuneric, e frig, e morbid.
Ȋmi simt sufletul -e chiar palpabil.
Ȋl string în brate,
Ȋl alint, îl gust,
Ȋl simt, îi cȃnt veşnicia putredă.

E morbid, nu mai e viaţă;
E visare, vreau trezirea;
Vreau să ies ca dintr-un străfund de mare
Şi să strig: ,,Nu există loc de complot!”.
Păcat totuşi că m-a luat viroza; nici să vă mai strig nu pot.

Dar tot rece e.
Tot rece sunt.
Sufletul mi-e rece.
E rece ca gheaţa.
Mă cutremur.

Glasu’-mi nu se-aude.
A dispărut de mult.
Şi-a dat demisia.
Infernul nu-i de el
Şi nici monologurile mele fade.

~~~~~

Şi crede-mă, îmi place

E departe chemarea mea.
E departe răsuflarea noastră.
E departe lumea;
Suntem departe noi.
Şi crede-mă, îmi place.

~~~~~

Doi străini

Zi monotonă.
Aceeaşi bancă.
Ea se aşează,
El o îmbrăţişează.
Doi străini,
Subiect monoton
Pe un fundal tomnatic.

~~~~~

Post Navigation