Come feed the rain

Cos I'm thirsty for your love dancing underneath the skies of lust

Archive for the tag “iubire”

Untitled

Dau „Ștergere”, dau „Ștergere”, mesaj după mesaj. Fiecare text încărcat cu cuvinte afectuoase, fiecare îmbrățișare și sărut virtual. Am așteptat cinci luni de zile ca să adun energia și determinarea necesară pentru asta. De fapt, nici curaj și voință n-aveam. Eram prea plină de tine ca să pot să îți dau „Delete”. Tu erai eu, erai în mine, în dorințe, atingeri și nevoi. Vena principală trecea prin amândoi; dar vasul s-a rupt. Ce s-a întâmplat?
Nu exista nimic mai prețios, nimeni căruia să-i fii acordat atâta încredere ca ție. Nu aș fi plâns dacă ștergeam urmele existentei tale din interiorul celei ce-i a mea, ci aș fi sângerat de-a dreptul, din trup și suflet.
A fost o agonie, ce, recunosc, nu s-a terminat. Chiar și acum îmi bântui coșmarurile (tu și multi inși ce din păcate faceți umbră acestui pământ), dar iți promit că am să-ți fac din amintire un gunoi, am să-mi avortez orice sentiment, ca mai apoi să ies afara la un ceai bun cu Wolfie, Memo și cei doi Mihai.
Atât.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Poezie

Poets of the Fall – Late Goodbye (click. e ca o melodie de fundal.)

Vechiului jurnal îi scriu

I
Aproape că amorţise mania scrisului în mine,
căci de când m-ai lovit
cu indiferenţă şi mi-ai făcut în inimă un gol,
mi-am propus să ocolesc orice foaie de hârtie.
Am fugit dintr-o neghiobie de neiertat de vechile-mi jurnale adolescentine,
preferând un strop de bitter şi-un Black Devil pe post de mântuială.
Nu mă văd la fel, mai ales azi, în faţa oglinzii,
ochii obosiţi privesc critici pe sub genele stinghere;
M-am ferit de mine,
Mă feresc de lume,
Caut boxa cea mică şi-ascult veghind în taină ,,Autumn Leaves Rivisited”.

II
…te-am lăsat, jurnalule dragă, te-am lăsat să-mi usuci rimelul scurs pe aşternutul de celuloză.
Uite, ţi-am udat şi filele,
s-a uscat cerneala,
ţi-am mânjit interiorul înţesat de amintiri,
miroase-a mucegai, e-un aer stricat în coperta de lemn.
Of, suflete, închistat în pana de scris, nu te mai zbate atât de doritor de libertate,
mi-e prea frică să ţi-o mai dau !
Tare greu e să mă hotărăsc din nou cine sunt, cine eşti, ce sunt, de ce sunt aşa cum sunt.
Ȋn cap am un continuu asediu,
de inimă atârnă o ancoră grea,
nu pot să nu mă refugiez în tăcere.
Firidele minţii mi se umplu de zgomot şi amintiri perfide,
care se strecoară şi-mi orbesc simţurile;
aproape că-mi cedează coloana vertebrală de-atâtea izbucniri nimicitoare!
Calmează-te, inimă…
şi aşa mă conduci prost, când, de fapt, eu doar ar trebuie să tac şi să mint frumos cu un zâmbet grotesc întipărit pe faţă.

III
De luni de zile stau şi-mi zic:
,,Lasă, totu’-i trecător, toate se vor aşeza la locul lor”
şi-n linişte aştept ca tremurul să-nceteze,
să nu-mi mai fie frig, să nu mai aud culorile plângând la geamul meu când dorm
şi când îi somnul greu şi mă trezesc dintr-un coşmar şi calculatorul atunci porneşte –singur!- şi mă-nspăimântă cu lumina aceea nenaturală, cu hârşâitul vechilor metale din unitatea centrală.
E-un fior ce se strecoară în vene, îmi intră în puls şi mă face să plâng de frică şi teroare, că-n vis mi-ai apărut şi că e ora 3 fix noaptea.
Tu ştii ce-nseamnă asta?

IV
Un teribilism tembel prefer însă să arăt.
Eu şi Suflet părem la poli opuşi
şi aşa ar fi bine să rămână,
aparenţe stupide, conformate cu regulamentul extern şi zvârcniri interioare plăpânde, esenţa!

Astăzi, însă, în cap am un continuu asediu,
de inimă atârnă o ancoră grea,
nu pot să nu mă refugiez în tăcere.
Firidele minţii mi se umplu de zgomot şi amintiri perfide,
care se strecoară şi-mi orbesc simţurile,
aproape că-mi cedează coloana vertebrală de-atâtea izbucniri nimicitoare.
Nu mai pot lupta cu atâtea insistenţe interioare!
Mai aveţi puţin şi-mi despicaţi cutia craniană!
Maniace sentimente mai zac în mine!
E o cutie a Pandorei ce stă să explodeze.
Blestem!

V
Gata! M-am reîntors pe hârtie,
aşa că să-nceapă beţia care mă omoară,
să curgă negru din vena jugulară!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Am scris mai sus intr-un vers ca ascult ,,Autumn Leaves Revisited”. Iata si melodia:

Si-astepti la radio un hit de vara

Screw love

Ne-am indragostit nebuneste. Am uitat insa ca dragostea are termen de expirare.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Nu ti-e dor de oamenii cu adevarat vii?

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Mototoleste-ti orgoliul imputit. Toti s-au saturat de el.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Smile and the world smiles with you.

–>Serile aici, in oraselul nostru mic, sunt de-a dreptul terifiant de plictisitoare. Singur trebuie sa-ti gasesti ceva de lucru, caci altfel monotonia bate la usa. Ce nu stiam (decat din auzite) e ca lucrurile marunte schimba mai multe lucruri in noi decat evenimentele majore. Am iesit ca de obicei pe afara. Oameni de treaba, oameni stricati, oameni ce putrezesc, oameni pe care ii iubeam inainte din toata inima, dar care au apucat pe un drum…sa spunem asa, nesigur. Oricum, am dat de oameni de toate felurile. Discutii, mancare, glume, glume bune, glume proaste, glume extrem de proaste. Dar o platesc cu aceeasi moneda lovind unde doare mai tare (la propriu sau la figurat; depinde). In sfarsit, trebuie sa plec acasa. Brusc imi aduc aminte ca am de cumparat o paine. Ma intorc inapoi, ciudat, fara sa-mi fie lene, fara sa mi se para o corvoada; de parca totul trebuia sa fie asa de la bun inceput. Si intru in Aurocor, iau ce-mi trebuie si merg la casa. Iar acolo am vazut ceva ce mi-a lasat o impresie extrem de placuta. Pe langa faptul ca tipa de la casa avea un aer profesional, mai emana si o aura irezistibila si era si colorata…la propriu. Era placuta; nu sobra, nu seaca, nu sictirita si nu arata niciun semn de oboseala. Asa vanzatoare mai rar. Insa ceea ce mi-a placut cel mai mult (pe langa faptul ca era, in orice caz, tanara) a fost zambetul care mi l-a adresat. Nu era scrijelit intr-un mod jalnic ca pe o bucata de lemn uscat, nu era ironic, nu era obosit. Era viu si cald. Promitator si incantator. Am ramas putin nesigura. Nu stiam daca sa ii zambesc sau sa ii spun ,,Imi place aerul tau de profesionista” (suna ciudat, ce-i drept) sau sa facem cunostinta si sa o invit la o cafea. Am ramas la partea cu zambitul. Urmatoarea tura sa vad daca impresia persista. Daca chiar e ceea ce aura ei emana, atunci am gasit o raritate.
Pentru prima data de ceva vreme incoace, imi doresc enorm de mult ca cineva anume sa nu ramana intr-un magazin obscur, intr-o slujba de doi bani, ci sa aiba sansa sa se realizeze. Cei ca ea merita si o sansa si suport.

–>Oamenii au uitat sa le mai pese de cei din jurul lor. Trecem unii pe langa altii si nu ne intereseaza viata lor si ceea ce-am putea afla de la ei. Suntem superficiali, nu? Nu mai vezi rasariti care sa iubeasca lumea, sa fie interesat de conexiunile dintre oameni. Toti au interese. Totul e fals. Totul!

–>Cand a fost ultima data cand ai vrut sa-ti intinzi inima pe tava unui strain ce simteai ca merita? Cand a fost ultima data cand ti-a pasat de cineva pe care nici macar nu-l cunosteai? Daca esti genul acesta de om, atunci ai o inima calda.

–>Noapte buna.

P.S.: Cine crede ca e diferit si vrea sa ma contrazica, sa o faca. Are o invitatie la cafea din partea mea :)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

P.S.: Daca asta chiar ar fi ultima ta zi (din motive absurde, ciudate si total ridicole din punctul tau de vedere), macar mori fara sa-ti para rau:
-ca te-ai certat cu ai tai
-ca in loc sa iei o ciocolata ca s-o imparti cu cei la care tii, ti-ai luat niste tigari
-ca te-ai imbatat ca prostul si ai pierdut, de fapt, timpul degeaba
-ca ai ranit pe altcineva
-ca in ziua aceea n-ai facut nimic deosebit, interesant, important
-ca persoana care probabil ca tine cel mai mult la tine ai parasit-o de mult
-ca aceasta e ultima ta clipa si ca nu ti-ai trait viata

Nu a-ti trai viata in viitor e esentialul, ci sa o fi trait pana in acea clipa la maxim. Asta e diferenta intre cei fericiti la suprafata si cei fericiti pana in adancul sufletului. Unii traiesc deja, altii asteapta ca adevarata viata, distractie, aventura etc sa inceapa. Pacat de ei, nu?

22.07.2011 (23:00)

Iubirea-i un blestem

Ispita…iubirea, mar interzis.
Prea vremelnic m-am intins
Pentru a lui aroma, pucioasa de vise.
Insa nimeni nu mi-a zis
Ce monstru apare-n noi,
Ce conexiuni extraterestre,
Ce durere vie, ce ochi scanteietori.

Ce farmec si vraja
Te prinde ca-ntr-o plasa
Atunci cand vezi persoana
Pentru care-ai putea sa mori…

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Kiss me gently
Always I know
Hold me, love me
Don’t ever go

The love

Daca azi ai veni
Si n-ai mai pleca,
Sincer, iubite,
Ti-as da mana mea.

Ti-oi fi parand poate idioata,
Dar iti voi spune sincer, deschis,
Eu sunt a ta,
Pentru totdeauna, a ta.

Si daca ma refuzi,
Atunci care ti-e rostul,
De ce-ai venit
Inapoi in lumea mea,
Atat de trista…decolorata?

Mi-ai spune ca a fost un accident
Si vei pleca,
Iar mana mea suspendata
Va taia aerul, va cadea;
Va fi dureros, dar ma voi resemna.

Caci, draga, nu-ti pot cere sa ma iubesti,
Insa, te rog, nu-mi spune sa nu te doresc.
Sunt a ta…si asta, pentru totdeauna.

Pe metru patrat

~~Pe unde ar trebui sa cautam iesirea? Ce trebuie sa facem sa ajungem la capatul tunelului? Cum putem gasi lumina? Absolutul? Adevarul? Unde putem gasi o lume perfecta, pentru noi, cei simpli, care idealizeaza si totusi reusesc sa se stapaneasca si sa coboare cu picioarele pe pamant? Unde putem sa ne adapostim sufletele sensibile, iubitoare, pline de caldura? Unde putem sa fim noi insine? Cei reali, puri, simpli, binevoitori? Unde putem sa gasim acel loc numit „acasa”? Puteti raspunde? Ati gasit scaparea din aceasta lume seaca?

~~E seaca, probabil, pentru indivizii ce umbla pe fiecare metru patrat. Serios. Capete goale, fara vlaga, fara viata. In loc sa se bucure de ea, ei se comporta de parca povara si corvoada e singurul lucru pe care-l detin. Cat de prostuti pot fi cei care isi complica existenta. Avem una amarata si o nenorocim si pe aia. E corect fata de propria-ti persoana? Eu zic ca nu.

~~Si un alt motiv pentru care lumea e atat de seaca -prietenia. Nu mai exista asa ceva de mult timp. Poate doar in copilarie ati avut norocul sa simtiti acea legatura stransa cu cineva, sa simtiti ca nimic nu va poate face rau impreuna si ca sunteti cu adevarat puternici in tot ceea ce vreti sa faceti. Simteati multe. Ca si mine de altfel. Dar nu mai suntem copii (fizic cel putin). Am crescut. Si acesta e cel mai mare blestem al omului. Sa cresti inseamna sa iei viata in piept candva. Sa cresti inseamna sa te stresezi, sa te superi, sa suferi. Nu e corect, nu? In schimb, e adevarat. Iar in ziua de azi nu mai exista prieteni adevarati, ci doar tovarasi. Stai cu ei la masa, vorbesti, razi, faci cinste etc. Dar e vreo unul care sa faca ceva pentru a te ajuta, e cineva care sa alerge intr-un suflet la tine ca sa vada daca esti intreg, viu, vesel sau trist? E cineva? Ai gasit 2 persoane care sa faca asa ceva? Da? Esti norocos/norocoasa; sau poate doar te scalzi intr-o iluzie a propriului tau suflet. Nu stiu.
N-ai gasit pe nimeni? Ce-ti spuneam? Tovarasi!

~~Si de ce mai e seaca viata? Din cauza monotoniei si a tiparului din care parca provenim toti. Cand suntem copii, ne jucam, cand mai crestem, invatam, ajungem la liceu, invatam si eventual ne indragostit…si vreau sa ma opresc pe moment aici. Atat am trait eu si nu-mi permit sa trec mai departe. Lipsa experientei e de vina. Plus ca n-am de gand sa fiu ca toti adultii, desi viitorul nu arata prea placut. Dar cu o carte buna am sa ma linisesc. Revenind la ultima parte. Daca e sa vorbim de relatii si sentimente, atunci vorbim degeaba. Stim cum arata o relatie frumoasa. Toate sunt la fel, de fapt. Stim cum arata o relatie esuata, ii stim povestea. Iarasi toate sunt la fel, cu foarte putine diferente. Ideea de baza e ca se ajunge la despartire. Dar sa vorbim de relatiile care totusi sunt reusite. Sunt frumoase, nu? Sa-i vezi pe cei 2 porumbei pe strada? Mie personal nu-mi plac scenele de genul, insa asta nu conteaza atat de mult. In relatii, daca ambii se simt bine, sunt fericiti, multumiti etc, se afunda in monotonie. Nu ies din tiparul obisnuit. Sunt de acord cu simplitatea si comoditatea lor. Si din asta tind sa cred ca relatiile nu au pic de savoare si nu aduc noutate in viata noastra. Doar am spus ca sunt monotone, nu? Iar de cele esuate n-are rost sa vorbim. Ele reprezinta doar experienta acumulata si un maldar de sentimente neplacute.

~~Majoritatea oamenilor in esenta sunt seci. Nimic mai mult.

~~Dar cei care inca au o inima sincera, o sensibilitate bolnavicioasa si sunt visatori, lor unde le e locul in lumea asta de rahat?

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Aş vrea să fiu…

~~Băiat! Bărbat! Nu contează! Unul dintre aceştia aş vrea să fiu, n-ar conta. Nu mi-ar trebui nimic din ceea ce fac ei în mod normal. Nu! Un singur lucru aş căuta: iubirea, dar într-un mod aparte. Aş vrea ca fata de care mă îndrăgostesc să nu se lase uşor prinsă, fermecată. Aş vrea să mă dau peste cap ca să fie a mea şi să-i dovedesc astfel că ţin la ea, că o iubesc. Aş vrea să o surprind, să o cuprind în braţe, să o sărut pătimaş, să-i prind o floare în păr când nici nu se aşteaptă sau să apar în calea ei când are mai mare nevoie de mine. Aş vrea să-i fiu cel mai bun prieten, piedestal, model, mentor, frate, părinte, iubit. Aş fi tot ce are nevoie. Grijile ei ar deveni şi grijile mele. Aş face orice compromis pentru ea şi pentru fericirea noastră. Aş lua-o în braţe, aş ridica-o sus, sus de tot, până la cer.

~~I-aş face inima să bată mai tare, aş învăţa-o cum să adulmece iubirea, cum să o guste. I-aş dărui fiecare părticică bună din mine, aş întelege-o, aş ajuta-o, mi-aş aduce aminte de fiecare detaliu al existenţei ei îndelungate, de parfumul ei favorit, de expresia ei abătută şi luminată de un zâmbet atunci când ne întâlnim.

~~Aş căuta-o oriunde, i-aş da din calităţile mele, aş scoate tot ce are mai bun din ea. Aş încuraja-o, aş aştepta-o la poarta şcolii, aş îmbrăţişa-o pe la spate. Aş surprinde-o mereu cu ceva nou, simpatic, care să îi aducă zâmbetul pe buze…acel zâmbet şi acea privire care m-ar face să mă simt împlinit.

~~I-aş demonstra că iubirea e un lucru divin şi că nu există niciun motiv pentru care să regrete că e cu mine. O deranjează ceva la mine? Nu-i nimic! Ȋmi adun toate forţele ca să îmi estompez defectul. Aş trata-o ca pe o prinţesă, aş lăsa-o în voia ei. Aş săruta-o pe frunte atunci când e obosită, aş lua-o de mâna, i-aş insufla viaţă şi vitalitate. Aş uita de toate grijile mele doar pentru a o înveseli pe ea. Aş suna-o zilnic ca să fiu sigur că e bine. Aş avea grijă de sufletul ei fragil, de copil şi femeie totodată.

~~Aş vrea să o fac să fie Ea, adevărata Ea, fără ascunzişuri, fără mască, fără ezitări atunci când spune ceva. Aş vrea să-i cunosc sufletul, să-mi împărtăşească toate gândurile, toate neliniştile, frustrările şi grijile. I-aş dărui o floare când ziua ei se află la 6 luni distanţă, i-aş spune şoptit că o iubesc atunci când ne facem temele, aş ţine-o de mână pe stradă, la şcoală, oriunde şi oricând. Aş ţine-o de mână in viaţă, ferm, hotărât, dar tandru şi iubitor. Şi în cele din urmă aş face-o a mea…

P.S.: Ȋncă mai cred în mitul androginului…

.

.

.

Cand voi veni, inseamna ca m-ai chemat,
Cand te voi auzi, inseamna ca m-ai strigat,
Cand voi fi, inseamna ca m-ai dorit,
Cand te voi gasi, inseamna ca m-ai cautat.

De ce fetele ies in pierdere intr-o relatie

~~De ce? Pentru ca ele sunt sensibile, emotive, pun mult suflet in ceea ce fac, spun si doresc, incearca sa-l faca pe cel de langa ele fericit si implinit. Pentru ca iubesc sincer, iar atunci cand se intampla asta, e foarte usor sa le ranesti; sunt pur si simplu vulnerabile, iar inima le poate fi rupta cel mai usor de catre El. Pentru ca pot vedea ceva frumos in orice baiat, pentru ca isi sacrifica timpul, gandurile si idealurile pentru cel de langa ele. Pentru ca sunt dulci, simple, feminine si doresc sa fie protejate. Pentru ca micile lor asteptari, cum ar fi sa fie tinute de manuta pe strada, sa fie sarutate, imbratisate, alintate, consolate, sunt urmate de mari dezamagiri; nu obtin ceea ce spera. Pentru ca le place sa iubeasca, si la randul lor sa fie iubite. Pentru ca le place sa adulmece iubirea in orice relatie, iar atunci cand vine sfarsitul nu fac altceva decat sa isi coase inima rupta la loc mult timp, pana cand seamana cat de cat cu ceea ce a fost inainte; dar nu mai sunt la fel, evident. Si pleaca din nou in cautarea iubirii. Sunt in pierdere pentru ca, fara sa se vada, pun mai multe sentimente decat baiatul. Pentru ca daca sunt tratate cu indiferenta iti intorc spatele. Insa asta poate fi si ceva subtil, o proba, dorinta de a vedea cat de mult o doresti. Astfel ca ea asteapta ca sa o intorci cu toata forta in spre tine, sa ii arati ca iti pasa. Insa baietii sunt prea prosti si orgoliosi. Nu fac asta niciodata.

~~Ies in pierdere pentru ca lupta prea mult, sacrifica si mai mult pentru nimic. Pentru ca plang mult timp dupa aceea. Pentru ca apoi sunt deprimate, terminate, bune de aruncat la gunoi. Pentru ca ele nu se pot imbata ca niste tampite la fel ca baietii atunci cand sunt suparate. Pentru ca nu se tin cont decat de lucrurile extrem de evidente, cum ar fi vorbele spuse direct, si nu de gesturile subtile, care arata atasamentul lor fata de el (ex: o bomboana cu lichior pastrata doar pentru El). Pentru ca baiatul e prea maniac si obsedat (incearca cu orice pret sa nu arate asta) ca sa isi mai aminteasca de faptul ca fetele adora lucrurile mici, dragute, romantice, unele gesturi tandre avand o valoare inestimabila, si ca nu sunt obsedate de sex.

~~Ies in pierdere pentru ca ofera ceva in relatie, asteapta (totusi) ceva in schimb si nu obtin nimic in cele din urma. Pentru ca daca vor sa te sarute, tantalaule, si le refuzi, se supara si ti-o platesc cu aceeasi moneda…si mult mai des. Si apoi daca te desparti de ea, se supara(tot pe ea) si se invinovateste pe nedrept. Iar tampitul acela de baiat ar trebui sa tina cont de lucrurile acestea…

~~Ca sa nu fim ranite renuntam la tot ce ne facea sa avem farmec, mascam lucrurile ce inainte erau cautate la orice femeie, erau admirate si dorite.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Post Navigation