Come feed the rain

Cos I'm thirsty for your love dancing underneath the skies of lust

Archive for the tag “oameni”

Christmas may seem a good idea today

Mă gândeam că m-ai uitat complet. Avem mai bine de 10 ani de când ne cunoaștem și cu toate acestea, la un moment dat, legătura noastră s-a slăbit, a devenit un fir de ață fragil. Credeam că nu mai am tangentă cu tine, dar mi-ai demonstrat azi contrariul. Ieri m-ai ascultat când îți spuneam supărată cât de nerecunoscători sunt oamenii și că rămân indiferenți atunci când îți pasă de ei și încerci să le faci un bine, să-i înveselești, să le arăți că există cineva care chiar le vrea binele, iar azi ai venit la mine cu un cadou de Moș Crăciun. Puteam să cer mai mult de la viață? Mi-ai topit inima cu asta. De mult n-am mai văzut oameni cărora să le pese de oricine altcineva în afară de ei și mai ales de niște vorbe spuse la un moment dat, fără vreo intenție. Mulțumesc!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Fumatori, am o intrebare

N-am mai scris de ceva vreme, insa nu pot sa spun ca am avut timp de asa ceva. N-am mai compus, n-am mai iesit nici pe afara, n-am mai vorbit cu prietenii etc. A fost o perioada incarcata. Nu s-a terminat inca, insa mai am putin de tras si pot sa spun ca sunt libera de responsabilitati. Acum, vreau sa fac un lucru pe care trebuia sa il fac de ceva vreme.

Multumesc tuturor celor care imi cititi blogul, dar mai ales celor care va spuneti parerea aici sau privat. Habar n-aveti cat de mult ma ajuta.>:D<

Bun, acum sa incep sa fac si eu un post cat de cat calumea.
Ma intrebam de ceva vreme de ce ne e atat de greu sa ne lasam de fumat (nu fumez, stati calmi; ocazional si nici atunci). Am stat si am analizat si am ajuns la concluzia ca unele tigari sunt atat de bune si placute (fumatorii stiu foarte bine), linistitoare, o metoda buna pentru a face timpul sa treaca si uneori un prieten bun. Daca esti lasat singur, la mama dracului, o tigara te face sa te simti ,,ocupat", cu un ''rol" precis. Asa ca m-am uitat mai atent in jur sa vad ce fumeaza lumea "de obicei", insa n-am putut sa nu remarc diversitatea sortimentelor alese de…oameni. Astfel, vreau sa va intreb pe toti fumatorii care ajungeti intamplator pe aici: care tigari vi se par cele mai bune? Care va dau dependenta totala si nici n-ati vrea sa renuntati la ele? Nu sunt fumatoare propriu-zisa si sper sa nu ajung vreodata insa cel mai mult pana acum mi-au placut Dunhill negru (acum nu-mi mai place, dar candva erau de-a dreptul geniale), Davidoff, Vogue cu menta (il ador), Black Devil (din Germania! mirosul lor e…delicios) si Pall Mall (cred ca din asta fumasem…nu sunt sigura, dar a fost bun).
Deci?

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

~~Stai departe de oamenii care îți micșorează ambiția. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevărat mari te fac să te simți că și tu poți deveni mare.
Mark Twain

First day of school&Co.

Fiinte ordinare

Ti-as prinde un croseu de dreapta
Ca sa-ti sfarama tampla
Si sa te ucid cu tot cu slutenia ta
Sufleteasca…

Muta-te intr-un container
Impreuna cu guzganii
Ca si asa faci umbra pamantului
Degeaba…

Nu-ti mai roade unghiile
Si evita-mi privirea,
Pentru ca jur ca te-as musca
Pana si cu ea!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Prima zi de scoala: mirifica si super distractiva. Evident, unii au ramas la fel, altii s-au schimbat (in mare parte in rau), au mai plecat oameni, au mai venit oameni. Oricum, n-am luat in seama neajunsurile vietii, ci am profitat pur si simplu de fiecare imbratisare calduroasa care mi s-a dat. Multumesc. Sunteti super eroii mei. Oh, and by the way, never try Black Devil. They suck!
>:D< Smile, 'cause it's a wonderful day!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Citeste. Te simti?

Spui ca nu poti aia, nu vrei aia si nu faci aia, pentru ca altfel n-ai mai fii tu, de fapt. Ba inteligentilor, puteti sa va autoeducati, corectati, forma. Puteti fi autodidacti!!! Va tot aud ca nu-s multumit de aia, mi-e lene de mor si ma plictisesc. Bun, si?! Ce mama naibii astepti! Un tarus in cur? Vrei o schimbare? Sa te ajute norocul sa-ti pice din cer asta, desi ma indoiesc.

Viata e asa cum ti-o faci.

Si daca tot esti asa de plictisit, te sfatuiesc sa te duci 10 zile intr-un alt oras (doar bani de tren dus-intors sa ai), unde evident ca n-ai rude si alte legaturi si sa incerci sa traiesti ca un sobolan sa vezi cat de nasol e. Poate asa ai sa te bucuri ca ai ce ai si o sa inveti sa iesi afara, sa stai pe o banca si sa te relaxezi fara sa te caci toate ziua pe tine de cat de plictisit esti.

Inca un lucru: nu e pentru cineva anume articolul. So no offence. Poate ma trezesc si cu vreun destept, care face un articol (pentru ca se simte) pe post de raspuns (acru, evident) pentru blogul sau.

Stiti…?

”Stiti cum e cand intalnesti iar persoane dragi pe care nu le-ati mai vazut de mult timp?” Larisa Ad.

Da, oricine stie, dar mai stiti si cum e cand acele persoane au uitat tot ce v-a unit candva si se comporta ca si cum n-ati fi insemnat niciodata ceva pentru ele, ca si cum nu existati?

Live. Love. Laught.

~~~M-am invatat asa si…poate ca e cel mai bine in felul acesta. Zau! Iubesc atat de multi oameni care nici nu ma mai saluta (pe mine si pe cei legati de mine), nu ma mai privesc in ochi, nu mai stau la un pahar de vorba. Sunt eu nebuna de imi place atat de mult sa vorbesc si sa cunosc oamenii sau sunt ei realisti si isi feresc inima de vreo posibila dezamagire? Totusi, nu vad cum o inima dezamagita de repetate ori ar putea sta indiferenta in fata unei alte inimi dezamagite…poate chiar de mai multe ori. Suntem la fel in interior, vrem sa iubim, sa impartasim, sa-i facem pe altii sa rada si pe altii fericiti si totusi vrem sa ne ferim inima exact de cei ca noi. De ce? Nu vrem sa suferim? Prostii! In viata poti fi fericit sau trist. Fericit daca incerci, esuezi si mergi mai departe sau trist pentru ca totul a trecut pe langa tine si nu ai ramas cu nimic. Mai bine risc un inceput de prietenie promitator, decat sa ma incui in casa asteptand…ceva!

So, wanna be friends? :)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
I can’t stop…what?

…dancing, living, loving, laughing, running, climbing, head-banging, screaming, eating, sleeping, reading, writing, loving, loving, LOVING!!

What about you?

All the same

~~Mi-am propus azi sa stau la o cafea cu mine. M-am pus pe banca, in acelasi parc uitat de soarta, si m-am uitat la mine: calma, lipsita de zbucium si fericita; cel putin asa paream in exterior. Dar ochii, asa-zisa oglinda a sufletului, reflecta cu totul altceva: adevarul despre mine. Era o perioada diferita, poate chiar putin dificila, in care un proces obscur de constiinta avea loc in mine, ceva se forma, se distrugea si se recladea iar, in functie de voi, de oamenii cu care aveam de a face. Ma scarbeam daca va vedeam seci, fara pic de consistenta, fara pic de viata, fara pic de iubire, asa, ca tine. Si totusi, mai aveam norocul sa intalnesc in momentele mele bune si oameni, as spune eu, deliciosi. Adica, ii vedeam, ii ascultam, ma bucura ceea ce auzeam, le simteam energia, imi reincarcam bateriile et voilà. Eram mult mai bine, mai stapana pe mine si pe asa-zisa viata a mea, ce pentru nimeni nu conta, de fapt (si stiu ca am dreptate). Dar ma inveninam la loc cand realizam ca doar vorbele sunt de voi, ca aveti gura mare si atat. Va credeti de treaba, marinimosi, spuneti ca va pasa, ca vreti sa ajutati, dar chiar si la cel mai mic favor cerut, intoarceti spatele persoanei. Sunteti genul ,,N-am, nu stiu, nu pot, nu vreau.” Si nu incerca sa ma contrazici. Pana si tu, voi, pe care va credeam din tot sufletul altfel intoarceti spatele in mod prostesc, ca cica asa ar fi mersul lucrurilor. Sunteti idioti. Ingusti la minte. Si fara inima. Asadar, redusi. Si cu toate astea, inca ma straduiesc sa pastrez amintirea voastra, a celor ce pareati a fi, pentru ca de acum inainte, sunteti nimic.

P.S.: Si poate ca totusi ma insel si sper enorm de mult sa fie asa. Caci ratati putem fi cu totii, numai extraordinari nu prea (pentru ca sunteti zgarciti pana si in sentimente; si mai spuneti ca vreti o schimbare cand chiar voi sunteti o epava exemplara).

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Screw love

Ne-am indragostit nebuneste. Am uitat insa ca dragostea are termen de expirare.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Nu ti-e dor de oamenii cu adevarat vii?

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Mototoleste-ti orgoliul imputit. Toti s-au saturat de el.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Smile and the world smiles with you.

–>Serile aici, in oraselul nostru mic, sunt de-a dreptul terifiant de plictisitoare. Singur trebuie sa-ti gasesti ceva de lucru, caci altfel monotonia bate la usa. Ce nu stiam (decat din auzite) e ca lucrurile marunte schimba mai multe lucruri in noi decat evenimentele majore. Am iesit ca de obicei pe afara. Oameni de treaba, oameni stricati, oameni ce putrezesc, oameni pe care ii iubeam inainte din toata inima, dar care au apucat pe un drum…sa spunem asa, nesigur. Oricum, am dat de oameni de toate felurile. Discutii, mancare, glume, glume bune, glume proaste, glume extrem de proaste. Dar o platesc cu aceeasi moneda lovind unde doare mai tare (la propriu sau la figurat; depinde). In sfarsit, trebuie sa plec acasa. Brusc imi aduc aminte ca am de cumparat o paine. Ma intorc inapoi, ciudat, fara sa-mi fie lene, fara sa mi se para o corvoada; de parca totul trebuia sa fie asa de la bun inceput. Si intru in Aurocor, iau ce-mi trebuie si merg la casa. Iar acolo am vazut ceva ce mi-a lasat o impresie extrem de placuta. Pe langa faptul ca tipa de la casa avea un aer profesional, mai emana si o aura irezistibila si era si colorata…la propriu. Era placuta; nu sobra, nu seaca, nu sictirita si nu arata niciun semn de oboseala. Asa vanzatoare mai rar. Insa ceea ce mi-a placut cel mai mult (pe langa faptul ca era, in orice caz, tanara) a fost zambetul care mi l-a adresat. Nu era scrijelit intr-un mod jalnic ca pe o bucata de lemn uscat, nu era ironic, nu era obosit. Era viu si cald. Promitator si incantator. Am ramas putin nesigura. Nu stiam daca sa ii zambesc sau sa ii spun ,,Imi place aerul tau de profesionista” (suna ciudat, ce-i drept) sau sa facem cunostinta si sa o invit la o cafea. Am ramas la partea cu zambitul. Urmatoarea tura sa vad daca impresia persista. Daca chiar e ceea ce aura ei emana, atunci am gasit o raritate.
Pentru prima data de ceva vreme incoace, imi doresc enorm de mult ca cineva anume sa nu ramana intr-un magazin obscur, intr-o slujba de doi bani, ci sa aiba sansa sa se realizeze. Cei ca ea merita si o sansa si suport.

–>Oamenii au uitat sa le mai pese de cei din jurul lor. Trecem unii pe langa altii si nu ne intereseaza viata lor si ceea ce-am putea afla de la ei. Suntem superficiali, nu? Nu mai vezi rasariti care sa iubeasca lumea, sa fie interesat de conexiunile dintre oameni. Toti au interese. Totul e fals. Totul!

–>Cand a fost ultima data cand ai vrut sa-ti intinzi inima pe tava unui strain ce simteai ca merita? Cand a fost ultima data cand ti-a pasat de cineva pe care nici macar nu-l cunosteai? Daca esti genul acesta de om, atunci ai o inima calda.

–>Noapte buna.

P.S.: Cine crede ca e diferit si vrea sa ma contrazica, sa o faca. Are o invitatie la cafea din partea mea :)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

P.S.: Daca asta chiar ar fi ultima ta zi (din motive absurde, ciudate si total ridicole din punctul tau de vedere), macar mori fara sa-ti para rau:
-ca te-ai certat cu ai tai
-ca in loc sa iei o ciocolata ca s-o imparti cu cei la care tii, ti-ai luat niste tigari
-ca te-ai imbatat ca prostul si ai pierdut, de fapt, timpul degeaba
-ca ai ranit pe altcineva
-ca in ziua aceea n-ai facut nimic deosebit, interesant, important
-ca persoana care probabil ca tine cel mai mult la tine ai parasit-o de mult
-ca aceasta e ultima ta clipa si ca nu ti-ai trait viata

Nu a-ti trai viata in viitor e esentialul, ci sa o fi trait pana in acea clipa la maxim. Asta e diferenta intre cei fericiti la suprafata si cei fericiti pana in adancul sufletului. Unii traiesc deja, altii asteapta ca adevarata viata, distractie, aventura etc sa inceapa. Pacat de ei, nu?

Post Navigation