…3, 2, 1!

Trebuie sa se intampla mai devreme sau mai tarziu; trebuie sa revina sentimentul de dezamagire si de tristete. Impactul e iminent. Ma intreb oare cat va mai trebui sa mai astept ca sa fiu iar terminata?

Daca ai motive, poti chiar si zambi…

„Ziua de azi a fost superba. Dimineata a inceput cum nu se poate mai bine: la 6:35 eram deja imbracata si pregatita sa ies afara (parintii erau plecati…ura!). Am plecat in cele din urma la 7 (m-am mai lalait prin casa cu una, cu alta). Cred pe la si un sfert am ajuns in secu, mi-am luat o ciocolata calda si am inceput sa citesc o carte imprumutata cu o zi inainte de la biblioteca -Balzac si mica croitoreasa chineza, de Dai Sijie. Atmosfera era calma, linistita, pasarile cantau, era racoare, nu eram nervoasa deloc; ba din contra, eram extrem de bine dispusa, desi stiam ca azi o sa am o zi grea (lucrare+o ora de curs despre prevenire HIV\SIDA cu o clasa de a 9-a+alte ore care in mod normal ma seaca de energie). Daca in fiecare dimineata a-si avea programul asta, cel mai probabil ca restul nimicurilor enervante din timpul zilei nu m-ar mai afecta deloc. A-si merge la scoala relaxata si cu mintea treaza.
„A fost o dimineata extrem de frumoasa, in orice caz.:)

What bothers me lately

„Ma enerveaza ingrozitor privirile pline de repros pe care le au unii oameni pe strada (in special adultii) cand esti impreuna cu iubitul/iubita. Inteleg oarecum ca ar trebui sa ne luam o camera de fiecare data cand am vrea sa il/o sarutam, dar sa se uite ciudat la noi chiar si cand stam pur si simplu pe o banca sau cand ne tinem de mana? Am vaga impresia ca acest conservatorism de care dau unii dovada mereu merge mai departe decat mi-am imaginat. Si daca nici macar la un colt de bloc nu poti fura un sarut iubitului, atunci cand sa faci asta? Oricum, e aiurea. Oare n-au mai vazut cupluri pana acum, sau ce? Ma cam nedumereste chestia asta. Chiar ma certasem (oarecum spus) cu un vecin in legatura cu asta. Se legase de scoala si de faptul ca asta ne invata acolo. Eram ceva de genul=>O.o” What’s wrong with you people?!? Ce legatura are oare si scoala cu ceva ce se intampla in exteriorul ei oricum? Ori suntem noi tinerii prea libertini, ori ei prea incuiati.

Headache. Fuck!

I need a break; si un meniu al serii mai echilibrat. Headache. Fuck!

Nu’s de aici

Cat de dezamagita pot sa fiu mereu din niste nimicuri copilaresti. Cu siguranta m-am nascut in secolul gresit.

No.energy.left

Sărăcuţa

Dintr-o baltă deformată
Se scurge energia;
Pe-o cărare strâmbă
Se-mpleticeşte armonia;
Pe un mal abrupt
Urlă tragedia;
Pe un ciob de sticlă
Rânjeşte nebunia;
Peste cerul nopţii
Se năpusteşte neomenia;
Pe-o creastă de munte
Ȋmi plânge fericirea.

Sărăcuţa, e surpată de necaz
Şi tȃrȃtă prin mocirle;
E legată de-un macaz,
Pustiită, pe-un vârf de munte.

.

.

.

No.energy.left.

I feel good!

Brusc am energie; dar nu asa, doar cat sa ma duc pana in bucatarie si sa-mi fac cafea, nu! Am intr-atat de multa energie ca m-am apucat sa-mi fac curat in camera, sa topai, sa fac head-banging si sa cant. Concluzie: demolam blocul azi!>:)

God, I want to dream again

Mai rămâi o oră

„Şti cât de mult îmi trebuie o picătură din esenţa ta? Din idealurile şi momentele tale de desfrânare? Din tristeţea si gândurile tale? Din ochii tăi de catifea şi din vorbele tale poleite cu miere? Ȋţi vreau aroma părului dimineaţa, mişcarea leneşă când baţi ritmul chitarei. Vreau amintiri cu paşii tăi rămaşi adânc pe nisipul sufletului meu rece. Vreau aspiraţiile tale, vreau lumea ta, te vreau pe tine cu tot cu mine undeva, oriunde. Undeva unde nu mai sunt şi alţii care să ne privească cu ură şi care să ne dorească doar sfârşitul; sfârşitul acela lugubru, lipsit de sens şi plin de emoţii sfâşietoare. Nu! Nu vreau să mă gândesc la sfârşit! El este încă departe. Eu vreau doar prezentul, clipa, secunda, aroma, buzele tale şi a noastră răsuflare contopită in oceanul de dorinţe ce umple lumea de valurile iubirii noastre; valuri ce spumegă, valuri ce pişcă, valuri ce te-atrag într-o lume obscură şi mânată doar de instincte. Şi dacă nu putem avea nimic din toate acestea, atunci vreau cămara noastră, cu visul nostru deşirat pe o aţă a timpului infinită.
„Să şti că fără tine, dragul meu, fără tine, clipele ar părea ore, zilele, ani, iar deceniile, veacuri pline de singurătate. Iar dacă ai vrea să pleci şi ţi-aş spune că poţi, ţi-aş jigni amorul propriu şi mi-aş sacrifica inima pentru…pentru nimic. N-am alt motiv pentru care să trăiesc şi să zâmbesc. Aştept doar dimineaţa, trezirea, alungarea gândurilor negre, doar pentru a-ţi vedea mai apoi chipul scăldat în raze poleite cu dulceţuri infinite. Aştept cu nerăbdare şi această dimineaţă ce va să vie. E atât de aproape de noi doi… Aşa că te rog, nu pleca iubite, mai rămâi o oră.

.

.

.

„And please don’t drive me blind”

Raphael

Ador melodia asta.:)