Come feed the rain

Cos I'm thirsty for your love dancing underneath the skies of lust

Archive for the tag “cacat”

Second day of school, music&Co.

Uneori ma cuprinde o ciudata dezolare ca n-am pe nimeni cu care sa pot vorbi, fara sa se pomeneasca despre lucrurile care ma deranjeaza si enerveaza. E greu sa pricepi ca nu vreau sa palavragesc despre ele? Cum ar fi sa te intreb de ultimele tale certuri cu cutare? Nu te-ar irita? Pe mine personal, da. Vorbesti cu altii ca sa uiti de ale tale, nu ca sa te afunzi mai tare in rahat.

Marti, a doua zi de scoala: oribil. Daca nu aveam ora de sport in care am stat in clasa, nu stiu cum rezistam treaza. Efectiv am adormit bustean pe pseudoghiozdanul meu, iar mai nou unii colegi imi spun somnoroasa. Sa fie asta o porecla? Sper ca nu. Mi-e somn (din nou), asa ca am sa ma trantesc in pat, desi presimt ca iar n-am sa pot adormi si ca am sa ma trezesc la mijlocul noptii sa deschid laptopul si sa ma apuc de scris niste…chestii. M-am pus pe lucru zdravan (da ma, vreau sa-mi testez asa cum se cuvine aptitudinile literare), iar anul acesta nu ma las.

Mai nou m-am dat pe Enter Shikari (de fapt de vreo 2 ani ii tot ascult). Melodiile lor sunt ca intotdeauna geniale, iar soundul lor ma tine treaza, eventual ma baga in priza, mereu. Va las cu o melodie descoperita azi. Somn usor.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Still, dubtep is the best.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Din cer, azur de neatins, picura soapte;
Ale ingerilor lire canta fara de sfarsit
Lungi romante pentru omul covarsit
De-ale inimii soapte.

Sub soarele ce-i semn de foc,
Cu inima palpitanda de dor,
Tanarul nebun si-amoc
Zbiara:,,Madona, te ador!”

Intristat ne sade tanarul sfarsit,
Cu-ale sale dorinte rapuse.
Nici un semn de la iubita n-a primit,
Iar el ca o stea plapanda se stinse.

Screw love

Ne-am indragostit nebuneste. Am uitat insa ca dragostea are termen de expirare.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Nu ti-e dor de oamenii cu adevarat vii?

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Mototoleste-ti orgoliul imputit. Toti s-au saturat de el.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

…cacat…

Cerul a fost superb in dimineata asta; probabil printre cele mai frumoase rasaturi. Pacat ca starea mea de spirit era opusa cu totul.

Sa vedem ce mai e de criticat…

~~De ceva vreme mi s-a propus sa particip la o expozitie de desene (ironia sortii, de pe holurile liceului) in cadrul careia sa contribui si eu cu cateva lucrari. Anul trecut, cand am auzit oferta, imediat m-am conformat. Chiar ma gandeam ca asa o sa fie mai frumos si liceul nostru. Da’ de unde? Dupa un an de zile, 4 din desenele mele preferate si date pentru expozitie au fost aruncate la gunoi. Da! Pur si simplu! Aruncate fara sa fim consultati in vreun fel (mama masii de drepturi de autor…+ ca au contribuit destul de multe persoane la acea expozitie)! Li s-au parut expirate? Eu zic ca arta, talentul si placerea revederii vechilor desene (care pe mine cel putin m-au ajutat foarte mult sa ma perfectionez) nu expira, sau mai bine zis, nu dispare niciodata. Mi-a parut atat de rau de lucrarile date. Erau frumoase, simple, iar unul din ele, cel putin, avea foarte multe detalii, daca te uitai mai atent intr-o anumita zona. Un alt lucru care m-a deranjat extrem de tare, a fost faptul ca mucosii astia, din clasele mai mici (cei lipsiti de bun simt, evident), au mazgalit cum au putut ei mai „frumos” desenele de la celelalte etaje. Sa nu le dai un pumn? Sa nu-ti vina sa iti iei toate lucrarile acasa? Noroc ca desenul meu era prea sus ca sa poata ajunge „arta” altora pe el. Nu mi-a parut rau numai de ceea ce am lucrat eu, ci mai ales de ceea ce au lucrat altii. A fost bataie de joc, in special din partea conducerii liceului. Niste nesimtiti. Dupa ce ca n-au pic de talent si se rezuma doar la a critica (subiectiv, evident) mai au si curajul acesta de a decide ce sa faca cu lucrarile tale. De ar sti cat suflet, rabdare si pasiune punem unii, probabil ca le-ar crapa obrazul de rusine. Totusi ma indoiesc chiar si de chestia asta, pentru simplul fapt ca sunt romani.

~~Ramasese stabilit ca la sfarsitul anului scolar sa imi iau lucrarile inapoi. Ei bine, sfarsitul anului a venit si la fel si cel al lucrarilor mele. S-au dus pe apa sambetei.

~~Si daca tot am inceput sa vorbesc despre desene, vreau sa mai fac o mica observatie. De curand, am dus un portret la scoala, pentru ca am vrut sa il arat colegei mele de banca. In cele din urma, l-au vazut si ceilalti colegi, si cum era portretul unui punker cu creasta si multe pierceuri, majoritatea au strambat din bot. Chestia, evident, era de asteptat, pentru ca le stiu gusturile, insa m-a dezamagit faptul ca nu au observat decat persoana din desen si nu desenul, tehnica, realismul, exactitatea detaliilor etc. E o chestie care chiar m-a dezamagit si mi-a aratat ingustimea gandirii romanului nostru. Dar, de fapt, nimic nu ar mai trebui sa ma mai mire in ziua de azi.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Help me

….se duc de rapa toate…cacat!!!

Alta viata as vrea…

~~Si s-au dus dracului toate. Tot ce era mai bun si mai frumos din mine, din tine, din voi, din noi. Suntem niste fiinte prefacute si nimic mai mult; in fiecare din noi zace un mic demon. Unii il hranesc, il alimenteaza cu nepasare, ignoranta si egoism, altii si-l sensibilizeaza, astfel incat demonii cei imbuibati cu defecte rup, sfasie fara mila pe cei mai mici. Cam asa suntem formati in interior. Unii stiu sa isi vada doar de propriile interese, restul presoanelor sunt doar un cacat mare si lataret in fara lor. Altii, din contra, sunt opusul. Doar ca de la atata sensibilitate cultivata dau in depresii.
~~Cacat!!! Vreau sa-mi reconstruiesc viata!!

Lock me in my world once more…

Nu cred ochii
Nu cred sufletul
Nu mai accept adevarul
Vreau sa raman fara creier si inima
Si sa fiu inchisa intr-o cutie.:|

Prima zapada

Prima zapada;
Putina si alba,
Din ea iese viata.

Prima zapada;
Rece, placuta,
Fulgii de apa se topesc in gura.

Prima zapada;
Iubire pierduta,
Cuvinte tarzii
Si vise rupte.

Prima zapada
Frumoasa a mai fost,
Dar timpul nu mai sta in loc.

.

.

.

Post Navigation