Come feed the rain

Cos I'm thirsty for your love dancing underneath the skies of lust

Archive for the tag “proza”

Fetis

Titlul spune tot. Like it, read it, if not, then skiddoo!

~~« Uneori nici nu poti sa-ti dai seama daca ceea ce faci este corect sau total gresit. » Cam asa gandeam acum si, credeti-ma, chiar trebuia sa gandesc asa pentru ca eram total confuza. Eu, majora, ce sedusesem un pustan ce abia trecea intr-a 7-a, aveam ceva probleme de constiinta, desi nu pot sa spun ca s-a intamplat ceva cu adevarat semnificativ intre noi doi. Ha, ha, vorbesc de parca ar fi vorba de 2 oameni, cand de fapt este vorba abia de unul si jumatate si poate nici macar atat. Oricum ar fi, ideea fusese gresita. Nici nu imi dadeam seama ce intentia avusesem cu el. Cu siguranta n-avea nimic de-mi oferit in afara de el, inima si viata sa (pustiul era indragostit lulea de mine, desi, gandesc eu, s-ar putea ca asta sa fie doar o pasiune trecatoare). Nu era barbat, nu avea vreun viitor sigur, abia de intrase in pubertate si totusi, am fost si inca sunt atrasa de el. « De ce ? De ce ? De ce dracu ?!! »
Baiatul in cauza statea cu capul pe sanii mei si dormea dus. Era epuizat de la cat m-am ,,jucat’’ cu el. Ma uitam putin cam piezis la el si plina de curiozitate. Avea un par splendid, negru, negru ; aproape ca te puteai ineca intr-o culoare atat de intensa. Iar fata ii era fara cusur, avea un ten alb si cativa pistrui foarte simpatici si care-i dadeau extraordinar de mult sarm atunci cand imi zambea. Spun ca ,,imi’’ pentru ca intotdeauna avea o sclipire in ochi atunci cand se uita la mine. Efectiv ma sorbea din priviri, imi descompunea figura, miscarile, caldura corpului, ca mai apoi sa stoarca esenta din mine si sa o inchida in spatele retinei, in cufarul numit minte. Era delicios fara tricou. Imi venea sa-l musc de umeri si sa-l pipai in continuu. Era inca un copil ; insa, totodata, ii puteam distinge cele cateva trasaturi masculine. Avea un inceput de mustata, ii puteam observa in voie linia maxilarului, de sub pielea alba, pala, ii puteam distinge usor pometii cu oasele puternice. Era frumos, ,,prea frumos pentru mine’’ mi-am spus.

~~Acum o ora E. imi ceruse in cel mai dragalas si inocent mod cu putinta sa ii spun ce insemna dragostea adevarata. Am zambit putin (zis) pervers si am intins mana sa-l apuc de tricou. Si l-am tras spre mine. Evident, a fost un gest impulsiv ce numai un maniac ar fi putut sa-l faca; dar am facut-o. ,,Ce-ar fi sa te invat nu sa-ti zic ? ‘’. Nu stiu ce m-a apucat de am spus asa ceva. Mi-am apropiat nasul de al lui si am inceput sa mi-l frec usor de al lui. ‘’Doamne ce mic, finut, rotund si carnos e!! ‘’, mi-am zis. Mai aveam putin si tipam de fericire si entuziasm general. El rosise usor si tremura. Se vedea clar ca ii crescuse tensiunea. Inima statea sa-i iasa din piept. Si atunci l-am apucat brusc si tricou si l-am impins pe spate cu toata forta (nu ca el ar fi ripostat). Imediat ce m-am trezit deasupra lui m-am apropiat incredibil de rapid de buzele lui. Si m-am oprit exact la un milimetru distanta de ele. Ochii i se marise, se inrosise total si se panicase. Am zimbit dulce si atunci l-am sarutat usor de buze. El, insa, dorind sa-mi arate ca si el putea sa…habar n-am ce, mi-a intors sarutul cu mult entuziasm. M-a tras peste el cu putina sa forta ; am cedat pentru ca oricum ma dureau ingrozitor mainile de la cot in sus. E clar ca nu ma asezasem cum trebuie. Astfel am aterizat pe el, cu decolteul in ,,V” mult mai pronuntat, bluza cazandu-mi de pe un umar, lasand astfel la iveala sutienul meu negru din satin cu impletitura rosie. Era genul de sutien care ar fi incitat orice baiat, cu sau fara puta bleaga. Era feminin si masculin totodata. Perfect normal si totusi pervers si cu ceva diabolic in el. Cu siguranta combinatia de culori era de vina. Aterizata in felul acesta, am putut sa simt cum ceva parca, parca pulseaza in pantalonii sai. ,,Hmmm, are potential din cate se pare.’’ Cum sanii erau arma perfecta cand vroiai sa cuceresti un baiat am coborat mai jos in spre gatul sau, frecandu-mi fara jena sanii, corpul si cu tot ceea ce m-a inzestrat mama natura de pieptul sau mic si pipernicit. Dar pe cat de mic era pieptul sau, pe atat de mare si vijelios se arata cocoselul sau in pantaloni. ,,N-ai vrea sa ii facem mai mult loc ?’’ si m-am uitat senmificativ in spre pantaloni. El n-a spus nimic. Era prea emotionat saracul. Asa ca mi-am vazut pur si simplu de treaba mea. ,,Cat de bine sa detii puterea absoluta ! Sa faci ce vrei si cum vrei din celalalt! Pacat ca nu era suficient de mare ca sa fie doar al meu…fir-ar sa fie de diferenta de varsta!!!!’’ L-am muscat odata tare de gat de a tipat de durere, insa imediat i-am astupat gura cu un sarut umed; probabil cel mai umed din viata mea…

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Proza trecatoare

-Tu!
Eu?
-Nu! Eul tău!
Eu?
-Da!
-Spune!
-Mori!
-De ce?
-Eşti rău!
-Cum de?
-Esenţa ta!
-Ce e cu ea?
-E greţoasă!
-De ce?
-Ai sufletul putrezit!
-De unde ştii?
-Nu iubeşti!
-Contează asta?
-Foarte!
-Cum de?
-Nu trăieşti!
-Ba da!
-Şi nu! Nu-ţi bate inima!
-Ba da!
-Nu adăposteşte sentimente!
-Şi ce?
-Contează!
-De ce?
-Pentru că nu eşti om cu adevărat!
-Sunt om! Mănȃnc, beau, vorbesc, învăţ, mă distrez! Trebuie mai mult de atȃt?!
-Trebuie să fi iubit ca să ştii ce-nseamnă acel sentiment şi să fi gustat din împlinirea ce ţi-o aduce!
-Am gustat şi nu mi-a plăcut!
-Ai băut paharul pȃnă la fund?
-Nu! N-am vrut să fiu rănit!
-Vezi! Asta e! Ţi-e frică!
-De ce anume?
-De iubire!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Muşcă cu poftă din fructul interzis,
Muşcă şi mănȃncă cu nesaţ.
La propria-i pieire vrea
S-ajungă neîntȃrziat.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

-Cum de şti ce eşti, cine eşti?
-Vorbesc şi m-analizez!
-Dar tu de fapt nu exişti!
-Acesta e un paradox! Sunt în faţa ta!
-Sufletul ţi-e sterp!
-…e doar obosit într-o lume atȃt de nebună…

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

-…iubesc!
-Du-te!
-Te iubesc!
-Mori!
-Nu! Te vreau!
-Eu NU!
-De ce?
-Greşeşti! Mult! Groaznic de mult! Pȃnă la refuz!
-Ştiu! Şi-ncerc să mă îndrept!
-Doare cu atȃt mai tare cu cȃt ştiu şi asta şi cu cȃt îmi greşeşti şi mai mult!
-Nu vreau să mai fac asta, să te mai rănesc!
-Asta spun toţi…

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

-Te-aş iubi o viaţă-ntreagă, dar dă-mi pauză o zi.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Mai rămâi o oră

„Şti cât de mult îmi trebuie o picătură din esenţa ta? Din idealurile şi momentele tale de desfrânare? Din tristeţea si gândurile tale? Din ochii tăi de catifea şi din vorbele tale poleite cu miere? Ȋţi vreau aroma părului dimineaţa, mişcarea leneşă când baţi ritmul chitarei. Vreau amintiri cu paşii tăi rămaşi adânc pe nisipul sufletului meu rece. Vreau aspiraţiile tale, vreau lumea ta, te vreau pe tine cu tot cu mine undeva, oriunde. Undeva unde nu mai sunt şi alţii care să ne privească cu ură şi care să ne dorească doar sfârşitul; sfârşitul acela lugubru, lipsit de sens şi plin de emoţii sfâşietoare. Nu! Nu vreau să mă gândesc la sfârşit! El este încă departe. Eu vreau doar prezentul, clipa, secunda, aroma, buzele tale şi a noastră răsuflare contopită in oceanul de dorinţe ce umple lumea de valurile iubirii noastre; valuri ce spumegă, valuri ce pişcă, valuri ce te-atrag într-o lume obscură şi mânată doar de instincte. Şi dacă nu putem avea nimic din toate acestea, atunci vreau cămara noastră, cu visul nostru deşirat pe o aţă a timpului infinită.
„Să şti că fără tine, dragul meu, fără tine, clipele ar părea ore, zilele, ani, iar deceniile, veacuri pline de singurătate. Iar dacă ai vrea să pleci şi ţi-aş spune că poţi, ţi-aş jigni amorul propriu şi mi-aş sacrifica inima pentru…pentru nimic. N-am alt motiv pentru care să trăiesc şi să zâmbesc. Aştept doar dimineaţa, trezirea, alungarea gândurilor negre, doar pentru a-ţi vedea mai apoi chipul scăldat în raze poleite cu dulceţuri infinite. Aştept cu nerăbdare şi această dimineaţă ce va să vie. E atât de aproape de noi doi… Aşa că te rog, nu pleca iubite, mai rămâi o oră.

.

.

.

„And please don’t drive me blind”

2

-Cât e ora?
-2:15. De ce?
-N-ar trebui să ne întoarcem?
-Ce rost ar avea? Suntem plecaţi de 4 zile!
-Cred că ai noştri deja ne caută disperaţi.
-Să ne caute la infinit. Nu ei mă interesează, şi-l sărută pătimaş. El îi răspunse luȃnd-o în braţe.
-Şi acum încotro? întrebă băiatul.
-Haide la locul nostru preferat, zise fata arborând un zâmbet dulce.
-Locul preferat?
-Da…acolo unde marea se îmbină cu cerul.

Post Navigation