Reziduri sentimentale

Arde, urstură, pişcă, doare;
E venin –parte a realităţii.
Picură pe răni deschise, încinse.
Carnea sfărâmată se albeşte.
Se topesc senzaţii;
Curg la vale,
Pătrund în canale,
Se pierd în lume, în pustiu.

Cred că o să încep să fac contrabandă cu reziduri sentimentale.

.

.

.

Greşeală idioată, minte idioată, viaţă idioată

`Seara asta; aceeaşi greşeală fatală, care mi-a mâncat în ultimul timp fericirea şi zâmbetul de pe buze. Aceeaşi prostie; iar nu am făcut ceea ce trebuia făcut (obligatoriu!!!) la momentul potrivit. Vă interesează care e acea greşeală care mă macină, mă enervează şi mă face să mă detesc? Ei bine, nu v-o spun. E ceva foarte personal. De fapt e un alt gând prostesc, încadrat perfect în categoria aceea idioată a ”nimicurilor copilăreşti”.
`Of, ce ţi-e şi cu viaţa asta, când o mică greşeală te seacă de energie?

.

.

.

Episod banal

Sună pe fundal o melodie lină, uşor ritmată, uşor veselă, cu versuri nostalgice. Vocea artistului mă deprimă. Parcă mă bântuie, mă ameţeşte, iar mirosul de bitter amplifică senzaţia şi starea de tristeţe. Oh fuck, s-a schimbat melodia în ceva suspect de vessel…mai bine îmi pun Metallica. Aşa…aşa e mult mai bine. Relaxant, puţin dezolant, te aruncă într-o pătură de gânduri densă, dacă nu chiar dureroasă; pătură străbătută de mii de întrebări şi îndoieli ce nu-şi găsesc nicicum răspunsul, iar asta e extreme de chinuitor. Acum vine partea mai hard; chitară, voce, versuri –toate parcă mă trăznesc fără milă. Ȋmi provoacă o ciudată stare de confuzie, mă scufund în sentimente anoste.

”How can I be lost,
If I’ve got nowhere to go?”

Aproape că mi-a dispărut cheful de scris. Melodia şi-a îndeplinit misiunea: acum iar am nervi şi mă seacă zecile de întrebări şi gânduri negre.

.

.

.

Outside it’s hell
Inside, intoxication

…

…

Nimic

Mai bine un nimic infinit,
Slinos, bolnav, cu guturai;
Mai bine un nimic ghinionist,
Trist, ursuz şi plouat;
Mai bine un nimic tăcut,
Prieten de suferinţă, sfătuitor în moarte;
Mai bine un nimic dureros,
Pentru că durere peste durere nu poate face mai mult rău decât a făcut deja.

.

.

Te-ai supărat şi tu pe mine?

Ploaie, ploaie, spală-mi mintea chinuită
Ploaie, ploaie, spală inima-mi zdrenţuită,

Ploaie, ploaie, de ce-ai venit dacă nu vrei să mă mai speli
de gânduri, de vise, de dorinţe, de chinuri, de tristeţi, de neajunsuri?

Ploaie, ploaie, parcă erai sprijinul meu cândva;
Acum ce-ai de şi tu te-ai supărat pe mine?

~~~~~~

.

.

Se scurg culorile

Picură culoare pe gene;
Picură albastru de topaz,
Picură orange incandescent
Şi un galben rupt din soare;

Picură culoare pe obraz;
Picură roz –emotie,
Picură negru –supărare,
Picură roşu –tentaţie;

Picură culoare pe buze,
Picură un galben delicious, încântător, ca mierea de albine,
Picură un violet strident, vulgar şi terestru,
Picură alb –puţin şi molcom,

Picură, picură şi nu se mai opreşte…

.

.

Surpriza lunii^^

Cea mai geniala chestie care mi s-a intamplat in ultima vreme: un prieten de pe deviant art mi-a facut portretul; rezultatul: il veti putea vedea si singuri. Oricum, mie mi-a intrecut toate asteptarile.:)

Aceasta e imaginea:

.

.

.

.

*pam-pam-pam-pam*
…iar acesta este portretul facut de SingxnowxSeraph.^^ Il ador si ii multumesc sincer!! Chestia asta m-a facut sa zambesc pana la urechi azi.:)

Azi.

Ziua a inceput groaznic; continuarea insa a fost superba.

„Vegetez, vegetez, vegetez…”

Suntem in secolul XXI, supranumit si „secolul vitezei”. Toti fugim ca sa ajungem la scoala/servici, toti ne grabim sa ne atingem telurile, toti vrem sentimentele intinse pe tava, toti vrem sa facem cat mai multe lucruri deodata, toti vrem sa acumulam cat mai multe informatii in cat mai putin timp, sa facem totul mai repede, sa economisim energie si timp.

Nu e bine asa!

De ce sa fugim ca bezmeticii, cand am putea sa ne bucuram de varsta adolescentei, de fiecare moment in parte? De ce sa nu putem sa ne bucuram de o cafea si de o carte buna pentru ca trebuie, de fapt, sa fugim ori la scoala, ori sa ne intalnim cu cineva? In timpul zilei incercam sa facem cat mai multe lucruri deodata. Vrem sa facem orice mai repede doar ca sa scapam odata si ca sa fim multumiti. Multumiti de ce? Ca ti-ai asigurat ceva pe viitor? Pai eu zic ca ai toata viata inainte ca sa iti tot modelezi viitorul.
Nu-mi place graba asta tampita. Nimeni nu mai stie sa se opreasca sa contemple cerul, sa viseze cu ochii deschisi ore in sir si sa flecareasca cu cine apuca. Vreau sa am vreo 4 ore dedicate…nimicului. Adica nu vreau sa fac nimic. Sa stau; asta e singura dorinta. Daca statul e ceea ce ma face fericita, atunci am sa tot stau cu sau fara aprobarea altora.

„Vegetez, vegetez, vegetez…”

Asta o sa fie mottoul meu de acum incolo si nu „Carpe diem”.

Fuck it…

Oh, shit… mai sunt vreo 2-3 saptamani pana incep tezele, iar eu nici macar nu mi-am recapitulat sau macar invatat ceva. Eh, la doua materii am invatat ceva, la doua nu prea…cert e ca n-am chef nici macar sa deschid caietele. Am doar o stare de nervozitate care mi-o tot tratez cu cafea de ceva vreme…si vad ca nu mai merge…trebuie sa apelez la ceva mai „tare”…I think I need some morphine, again…

Simpatic^^

A iubi este…

să te simţi singur cînd persoana iubită nu e cu tine…

şi să te gîndeşti la ea măcar o dată pe zi…

să rîdeţi de amintiri frumoase…

să vrei să fii alături de ea în orice moment…

să ocoleşti toate barierele pentru ea…

să petreceţi momente fericite împreună…

să scrii ceea ce gîndeşti despre ea…

să iubeşti compania ei…

să te gîndeşti la ea chiar dacă eşti de cealaltă parte a lumii…

să o acoperi de pupici…

:)