Come feed the rain

Cos I'm thirsty for your love dancing underneath the skies of lust

Archive for the tag “visualff”

Ce-am primit pe email

Definitia frigului:

+ 20°C – Grecii îmbracă puloverele (dacă şi le găsesc).
+ 15°C – Cei din Hawai pornesc caloriferele (dacă le au).
+ 10°C – Americanii tremură, ruşii seamănă porumb.
+ 5°C – Îţi poţi vedea respiraţia. Maşinile italiene nu mai pornesc. Norvegienii fac o baie. Ruşii conduc cu geamurile deschise.
0°C – Apa îngheaţă în America, în Rusia doar se întăreşte.
– 5°C – Maşinile franceze nu mai pornesc.
– 10°C – Începi să plănuieşti o vacanţă în Australia.
– 15°C – Pisica insistă să doarmă în patul tău. Norvegienii îmbracă puloverele.
– 18°C – Primăria din New York porneşte caloriferele. Ruşii fac ultimul picnic din sezon.
– 20°C – Maşinile americane nu mai pornesc. Cei din Alaska încep să poarte mâneci lungi.
– 25°C – Maşinile germane nu mai pornesc Cei din Hawai sunt morţi.
– 30°C – Politicienii încep să discute despre cei fără locuinţe. Pisica preferă să doarmă în pijamaua ta.
– 35°C – Prea frig pentru a mai gândi. Maşinile japoneze nu mai pornesc.
– 40°C – Plănuieşti o baie fierbinte care să dureze două săptămâni. Maşinile suedeze nu mai pornesc.
– 42°C – Transporturile sunt oprite în Europa. Ruşii mănâncă îngheţată pe stradă.
– 45°C – Toţi grecii sunt morţi. Politicienii chiar încep să facă ceva pentru cei fără locuinţe.
– 50°C – Genele încep să ţi se lipească atunci când clipeşti. În Alaska, oamenii îşi închid ferestrele de la baie.
– 60°C – Urşii albi încep să migreze spre sud.
– 70°C – Iadul îngheaţă.
– 73°C – Serviciile speciale finlandeze îl evacuează pe Moş Crăciun din Laponia. Ruşii poartă căciuli cu urechi.
– 80°C – Avocaţii bagă mâinile în propriile buzunare.
– 114°C – Alcoolul etilic îngheaţă. Ruşii nu sunt fericiţi.
– 273°C – Zero absolut, mişcarea atomilor se opreşte. Ruşii poartă cizme.
– 295°C – 90% din planetă e moartă. Echipa de fotbal a Rusiei devine campioană mondială.

=]]]]]] this made my night s much better.

Pentru nopti albe

Cea mai frumoasa inima

~~Intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din imprejurimi. Nu dupa multa vreme, in jurul lui s-a strans o mare multime de oameni si toti ii admirau inima care era intr-adevar perfecta. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisura. Da, toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata. Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:
– Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele.
Oamenii din multimea stransa in jurul tanarului au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batranului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrici, de locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar foarte bine, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi din inima si acolo se vedeau rani larg deschise, inca sangerande.
– Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii.
Tanarul, dupa ce examinase atent inima batranului, si-a ridicat privirea si i-a spus razand:
– Cred ca glumesti, mosnege. Priveste la inima mea – este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere!
– Da, a spus bland batranelul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu inima ta. Fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea – rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise din inima mea, gaurile negre… a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de ragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni; si, cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se intoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor. Intelegi acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranul. Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batranel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a intins-o cu maini tremurande. Batranul i-a primit bucata pe care a pus-o in inima lui. A rupt apoi o bucata din inima brazdata de cicatrici si a pus-o pe inima tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase. Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranelului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum. Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept! O inima perfecta, dar lipsita de frumusete…

sursa

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

M-am inscris la concursul de popularitate de pe .nikonisti.ro cu urmatoarea fotografie-> click, ca sa castig un aparat foto Nikon COOLPIX S2500. Intrati va rog pe link si dati „Imi place” si „Share” pe Facebook pana pe 31 decembrie inclusiv.

Multumesc anticipat.^^

Cateva dintre citatele mele preferate

Ii spanzuram pe hotii marunti, dar ii numim in functii pe cei mari.
~Esop

A fi incapabil de entuziasm este un semn de mediocritate.
~Honoré de Balzac

A sti multe lucruri nu inseamna intelepciune.
~Heraclit

Adevarul este o eroare exilata in eternitate.
~Emil Cioran

Ai cautat cea mai grea povara si te-ai gasit pe tine insuti.
~Friedrich Nietzche

Am invatat ca, daca iubesti viata, viata iti va intoarce dragostea.
~Arthur Rubinstein

Arta nu are alte limite decat neputinta artistilor.
~Emile Zola

Cautam binele fara sa-l gasim vreodata, in schimb gasim raul fara sa-l cautam.
~Democrit

Cand te ocupi prea mult de defectele altora, n-ai timp sa le indrepti pe ale tale.
~Jean de la Bruyère

Cea mai mare fericire a vietii este sa fii convins ca esti iubit.
~Victor Hugo

Ceea ce cauta omul superior se ascunde in el insusi; ceea ce cauta omul marunt se ascunde in altii.
~Confucius

Crea ca m-am imbolnavit de moarte/ Intr-o zi cand m-am nascut.
~Marin Sorescu

Daca, altadata, in fata unui mort, ma intrebam: „La ce i-a servit oare sa se nasca?”, acum, imi pun aceeasi intrebare in fata oricarui viu.
~Emil Cioran

Daca ar trebui sa aleg intre durere si nimic, as alege durerea.
~William Faulker

Daca nu poti spune adevarul despre tine insuti, nu-l poti spune nici despre altii.
~Virginia Woolf

Despre viata nu poti scrie decat cu un toc muiat in lacrimi.
~Emil Cioran

Entuziasmul este o forma de delir.
~Emil Cioran

Este foarte periculos sa fii sincer in conditiile in care nu esti si prost.
~G. B. Shaw

Fiti autodidacti, nu asteptati ca viata sa va dea lectii!
~S. J. Lec

Masura potrivita in dragoste este sa iubesti fara masura.
~Sfantul Augustin

Nu intuneca cerul altora cu supararea ta.
~Nicolae Iorga

Nu poti glumi cu dragosteea, cu sentimentele care te intuneca, te umilesc si te macereaza.
~Mircea Eliade

My heart is weak, like a spider’s web.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Untitled

Dau „Ștergere”, dau „Ștergere”, mesaj după mesaj. Fiecare text încărcat cu cuvinte afectuoase, fiecare îmbrățișare și sărut virtual. Am așteptat cinci luni de zile ca să adun energia și determinarea necesară pentru asta. De fapt, nici curaj și voință n-aveam. Eram prea plină de tine ca să pot să îți dau „Delete”. Tu erai eu, erai în mine, în dorințe, atingeri și nevoi. Vena principală trecea prin amândoi; dar vasul s-a rupt. Ce s-a întâmplat?
Nu exista nimic mai prețios, nimeni căruia să-i fii acordat atâta încredere ca ție. Nu aș fi plâns dacă ștergeam urmele existentei tale din interiorul celei ce-i a mea, ci aș fi sângerat de-a dreptul, din trup și suflet.
A fost o agonie, ce, recunosc, nu s-a terminat. Chiar și acum îmi bântui coșmarurile (tu și multi inși ce din păcate faceți umbră acestui pământ), dar iți promit că am să-ți fac din amintire un gunoi, am să-mi avortez orice sentiment, ca mai apoi să ies afara la un ceai bun cu Wolfie, Memo și cei doi Mihai.
Atât.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Poezie

Poets of the Fall – Late Goodbye (click. e ca o melodie de fundal.)

Vechiului jurnal îi scriu

I
Aproape că amorţise mania scrisului în mine,
căci de când m-ai lovit
cu indiferenţă şi mi-ai făcut în inimă un gol,
mi-am propus să ocolesc orice foaie de hârtie.
Am fugit dintr-o neghiobie de neiertat de vechile-mi jurnale adolescentine,
preferând un strop de bitter şi-un Black Devil pe post de mântuială.
Nu mă văd la fel, mai ales azi, în faţa oglinzii,
ochii obosiţi privesc critici pe sub genele stinghere;
M-am ferit de mine,
Mă feresc de lume,
Caut boxa cea mică şi-ascult veghind în taină ,,Autumn Leaves Rivisited”.

II
…te-am lăsat, jurnalule dragă, te-am lăsat să-mi usuci rimelul scurs pe aşternutul de celuloză.
Uite, ţi-am udat şi filele,
s-a uscat cerneala,
ţi-am mânjit interiorul înţesat de amintiri,
miroase-a mucegai, e-un aer stricat în coperta de lemn.
Of, suflete, închistat în pana de scris, nu te mai zbate atât de doritor de libertate,
mi-e prea frică să ţi-o mai dau !
Tare greu e să mă hotărăsc din nou cine sunt, cine eşti, ce sunt, de ce sunt aşa cum sunt.
Ȋn cap am un continuu asediu,
de inimă atârnă o ancoră grea,
nu pot să nu mă refugiez în tăcere.
Firidele minţii mi se umplu de zgomot şi amintiri perfide,
care se strecoară şi-mi orbesc simţurile;
aproape că-mi cedează coloana vertebrală de-atâtea izbucniri nimicitoare!
Calmează-te, inimă…
şi aşa mă conduci prost, când, de fapt, eu doar ar trebuie să tac şi să mint frumos cu un zâmbet grotesc întipărit pe faţă.

III
De luni de zile stau şi-mi zic:
,,Lasă, totu’-i trecător, toate se vor aşeza la locul lor”
şi-n linişte aştept ca tremurul să-nceteze,
să nu-mi mai fie frig, să nu mai aud culorile plângând la geamul meu când dorm
şi când îi somnul greu şi mă trezesc dintr-un coşmar şi calculatorul atunci porneşte –singur!- şi mă-nspăimântă cu lumina aceea nenaturală, cu hârşâitul vechilor metale din unitatea centrală.
E-un fior ce se strecoară în vene, îmi intră în puls şi mă face să plâng de frică şi teroare, că-n vis mi-ai apărut şi că e ora 3 fix noaptea.
Tu ştii ce-nseamnă asta?

IV
Un teribilism tembel prefer însă să arăt.
Eu şi Suflet părem la poli opuşi
şi aşa ar fi bine să rămână,
aparenţe stupide, conformate cu regulamentul extern şi zvârcniri interioare plăpânde, esenţa!

Astăzi, însă, în cap am un continuu asediu,
de inimă atârnă o ancoră grea,
nu pot să nu mă refugiez în tăcere.
Firidele minţii mi se umplu de zgomot şi amintiri perfide,
care se strecoară şi-mi orbesc simţurile,
aproape că-mi cedează coloana vertebrală de-atâtea izbucniri nimicitoare.
Nu mai pot lupta cu atâtea insistenţe interioare!
Mai aveţi puţin şi-mi despicaţi cutia craniană!
Maniace sentimente mai zac în mine!
E o cutie a Pandorei ce stă să explodeze.
Blestem!

V
Gata! M-am reîntors pe hârtie,
aşa că să-nceapă beţia care mă omoară,
să curgă negru din vena jugulară!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Am scris mai sus intr-un vers ca ascult ,,Autumn Leaves Revisited”. Iata si melodia:

Si-astepti la radio un hit de vara

Fumatori, am o intrebare

N-am mai scris de ceva vreme, insa nu pot sa spun ca am avut timp de asa ceva. N-am mai compus, n-am mai iesit nici pe afara, n-am mai vorbit cu prietenii etc. A fost o perioada incarcata. Nu s-a terminat inca, insa mai am putin de tras si pot sa spun ca sunt libera de responsabilitati. Acum, vreau sa fac un lucru pe care trebuia sa il fac de ceva vreme.

Multumesc tuturor celor care imi cititi blogul, dar mai ales celor care va spuneti parerea aici sau privat. Habar n-aveti cat de mult ma ajuta.>:D<

Bun, acum sa incep sa fac si eu un post cat de cat calumea.
Ma intrebam de ceva vreme de ce ne e atat de greu sa ne lasam de fumat (nu fumez, stati calmi; ocazional si nici atunci). Am stat si am analizat si am ajuns la concluzia ca unele tigari sunt atat de bune si placute (fumatorii stiu foarte bine), linistitoare, o metoda buna pentru a face timpul sa treaca si uneori un prieten bun. Daca esti lasat singur, la mama dracului, o tigara te face sa te simti ,,ocupat", cu un ''rol" precis. Asa ca m-am uitat mai atent in jur sa vad ce fumeaza lumea "de obicei", insa n-am putut sa nu remarc diversitatea sortimentelor alese de…oameni. Astfel, vreau sa va intreb pe toti fumatorii care ajungeti intamplator pe aici: care tigari vi se par cele mai bune? Care va dau dependenta totala si nici n-ati vrea sa renuntati la ele? Nu sunt fumatoare propriu-zisa si sper sa nu ajung vreodata insa cel mai mult pana acum mi-au placut Dunhill negru (acum nu-mi mai place, dar candva erau de-a dreptul geniale), Davidoff, Vogue cu menta (il ador), Black Devil (din Germania! mirosul lor e…delicios) si Pall Mall (cred ca din asta fumasem…nu sunt sigura, dar a fost bun).
Deci?

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Post Navigation