„Vegetez, vegetez, vegetez…”

Suntem in secolul XXI, supranumit si „secolul vitezei”. Toti fugim ca sa ajungem la scoala/servici, toti ne grabim sa ne atingem telurile, toti vrem sentimentele intinse pe tava, toti vrem sa facem cat mai multe lucruri deodata, toti vrem sa acumulam cat mai multe informatii in cat mai putin timp, sa facem totul mai repede, sa economisim energie si timp.

Nu e bine asa!

De ce sa fugim ca bezmeticii, cand am putea sa ne bucuram de varsta adolescentei, de fiecare moment in parte? De ce sa nu putem sa ne bucuram de o cafea si de o carte buna pentru ca trebuie, de fapt, sa fugim ori la scoala, ori sa ne intalnim cu cineva? In timpul zilei incercam sa facem cat mai multe lucruri deodata. Vrem sa facem orice mai repede doar ca sa scapam odata si ca sa fim multumiti. Multumiti de ce? Ca ti-ai asigurat ceva pe viitor? Pai eu zic ca ai toata viata inainte ca sa iti tot modelezi viitorul.
Nu-mi place graba asta tampita. Nimeni nu mai stie sa se opreasca sa contemple cerul, sa viseze cu ochii deschisi ore in sir si sa flecareasca cu cine apuca. Vreau sa am vreo 4 ore dedicate…nimicului. Adica nu vreau sa fac nimic. Sa stau; asta e singura dorinta. Daca statul e ceea ce ma face fericita, atunci am sa tot stau cu sau fara aprobarea altora.

„Vegetez, vegetez, vegetez…”

Asta o sa fie mottoul meu de acum incolo si nu „Carpe diem”.