Come feed the rain

Cos I'm thirsty for your love dancing underneath the skies of lust

Archive for the tag “liceu”

Here we go again

~~Oameni buni, dupa o vacanta incendiaro-suspecto-nebuna, ne intoarcem la scoala. Bafta celor de-a 12-a si distractie placuta celor mai mici. Orice sentimente nutriti de obicei fata de ore, colegi, profesori si parinti, liceul ramane tot cea mai tare perioada din viata. A da, nu v-am spus niciodata de ce-mi place la scoala, nu? Pentru ca invat! Imi place chestia asta la nebunie, imi face placere sa-mi fac temele (pe bune, eu inca mi le fac) si privesc lucrurile constructiv. Lenesa si cu chef de stat degeaba pot sa fiu la batranete, acum vreau sa profit de tot ceea ce-mi ofera liceul!
Nu va lasati pe o ureche de la inceput si dati-i batai!

^_^ –> d(^_^)b

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

P.S.: Danke Adi pentru melodie.:3

Sa vedem ce mai e de criticat…

~~De ceva vreme mi s-a propus sa particip la o expozitie de desene (ironia sortii, de pe holurile liceului) in cadrul careia sa contribui si eu cu cateva lucrari. Anul trecut, cand am auzit oferta, imediat m-am conformat. Chiar ma gandeam ca asa o sa fie mai frumos si liceul nostru. Da’ de unde? Dupa un an de zile, 4 din desenele mele preferate si date pentru expozitie au fost aruncate la gunoi. Da! Pur si simplu! Aruncate fara sa fim consultati in vreun fel (mama masii de drepturi de autor…+ ca au contribuit destul de multe persoane la acea expozitie)! Li s-au parut expirate? Eu zic ca arta, talentul si placerea revederii vechilor desene (care pe mine cel putin m-au ajutat foarte mult sa ma perfectionez) nu expira, sau mai bine zis, nu dispare niciodata. Mi-a parut atat de rau de lucrarile date. Erau frumoase, simple, iar unul din ele, cel putin, avea foarte multe detalii, daca te uitai mai atent intr-o anumita zona. Un alt lucru care m-a deranjat extrem de tare, a fost faptul ca mucosii astia, din clasele mai mici (cei lipsiti de bun simt, evident), au mazgalit cum au putut ei mai „frumos” desenele de la celelalte etaje. Sa nu le dai un pumn? Sa nu-ti vina sa iti iei toate lucrarile acasa? Noroc ca desenul meu era prea sus ca sa poata ajunge „arta” altora pe el. Nu mi-a parut rau numai de ceea ce am lucrat eu, ci mai ales de ceea ce au lucrat altii. A fost bataie de joc, in special din partea conducerii liceului. Niste nesimtiti. Dupa ce ca n-au pic de talent si se rezuma doar la a critica (subiectiv, evident) mai au si curajul acesta de a decide ce sa faca cu lucrarile tale. De ar sti cat suflet, rabdare si pasiune punem unii, probabil ca le-ar crapa obrazul de rusine. Totusi ma indoiesc chiar si de chestia asta, pentru simplul fapt ca sunt romani.

~~Ramasese stabilit ca la sfarsitul anului scolar sa imi iau lucrarile inapoi. Ei bine, sfarsitul anului a venit si la fel si cel al lucrarilor mele. S-au dus pe apa sambetei.

~~Si daca tot am inceput sa vorbesc despre desene, vreau sa mai fac o mica observatie. De curand, am dus un portret la scoala, pentru ca am vrut sa il arat colegei mele de banca. In cele din urma, l-au vazut si ceilalti colegi, si cum era portretul unui punker cu creasta si multe pierceuri, majoritatea au strambat din bot. Chestia, evident, era de asteptat, pentru ca le stiu gusturile, insa m-a dezamagit faptul ca nu au observat decat persoana din desen si nu desenul, tehnica, realismul, exactitatea detaliilor etc. E o chestie care chiar m-a dezamagit si mi-a aratat ingustimea gandirii romanului nostru. Dar, de fapt, nimic nu ar mai trebui sa ma mai mire in ziua de azi.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Nu trebuie sa traim degeaba…

Nu exista suficiente cuvinte ca sa descriu adevarul din spatele spuselor lui Tudor Chirila. Cinste tie si sa speram ca unii vor invata ceva din asta.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Pe langa faptul ca vorbele Lui Tudor Chirila m-au patruns pana la suflet, am mai invatat astazi ce inseamna sa fi uman si ca prietenii adevarati ii cunosti dupa multa vreme. Abea azi am avut prima discutie cu adevarat serioasa, cu idei si sfaturi venite din suflet de la o persoana. Am avut ocazia in viata (16 ani poate parea putin, dar uneori e suficient sa zambesti sincer si optimist cuiva ca sa il imbarbatezi) sa ajut cu ce pot si sa fiu alaturi de unele persoane indiferent de circumstante si sunt sigura ca asa vi s-a intamplat si celor mai multi dintre voi. Poate ca persoanele respective le-ati iubit si protejat fara sa fiti vazuti si fara interes. Si daca ati facut asta, atunci sa stiti ca iubirea cu iubire se rasplateste, iar asta nu o spun numai din propria experienta. Traim intr-o lume, in care oamenii au transformat iubirea vesnica si prietenia adevarata in mituri. Nu e adevarat. Iubire exista peste tot: in parintii vostri (chiar daca va certati cu ei asa cum fac eu cel mai adesea…dar la urma urmei sunt parinti), in catelul schilodit pe care l-ati gasit pe strada, intre doi batrani veseli care se tin de mana cand merg pe strada. Nu puteti spune ca iubirea nu exista. Exista pentru fiecare un strop, cel putin, care sa-ti faca inima sa tresalte de bucurie si ca lacrimile de fericire sa tasneasca. Si chiar daca iubirea e un remediu foarte greu de-l gasit, credeti-ma, atunci cand il gasiti, va poate curata de orice „boala” si va ajuta sa va restabiliti pacea interioara. Eu am gasit un strop de iubire in seara asta si sa sti ca ma simt impacata cu mine insami, asa cum n-am mai fost probabil niciodata.
De prietenia adevarata probabil ca nici nu e nevoie sa mai pomenesc, mai ales ca majoritatea cand erati mici ati avut un/o prieten/a si de care ati crezut ca nu o sa despartiti. Apoi timpul a trecut, ati crescut, v-ati schimbat si departat unul de celalalt; si astfel a aparut ruptura. Pe unii poate ca inca ii mai doare rana pricinuita de aceasta, poate ca altii au uitat de ea, poate ca ea nici nu a existat. Cert este ca prietenia adevarata apare dupa foarte mult timp dupa ce ai cunoscut o persoana. O prietenie sincera pe care am legat-o si pe care sper ca o sa reziste a fost dupa abea 8 ani, iar alta dupa mai bine de un an. Si chiar daca vi se pare imposibil ca adevarat prietenie sa apare ori dupa 8 ani, ori dupa un an, cert este ca trebuie sa va completati reciproc si sa fiti sinceri si protectori ca sa puteti fi prieteni cat mai mult timp.

Ma opresc aici momentan cu acest articol. Ziua de azi a fost in orice caz una cu totul speciala. In continuare va las cu o melodie divina de la Nox Arcana, singura trupa de pana acum care prin melodiile lor mi-a pus un nod in gat si m-a facut sa ma cutremur. Sa auzim numai de bine!:)

Despre mine, despre tine, despre noi…

Mai, cand esti mic, ti se spune ca esti unic si ca nimeni nu mai e ca tine. Ei, nu zau? Am ajuns ,de fapt, la concluzia ca noi suntem ca o suma a personalitatilor, obiceiurilor, ticurilor etc a mai multor familii ce au trait si inca traiesc(unele dintre ele cel putin), ceea ce de altfel e cam nasol. Adica eu tot ce gandesc la ora actuala, pot sa fi fost poate gandurile cuiva, care acum e o parte din mine(ADN..-_-‘”). Cam aiurea concluzia, dar e adevarata. Ce-i drept insa, tehnologia o impus noi obiceiuri, noi viziuni, lucruri ce alta data nu existau, ceea ce ne face unici(partial). Interesanta ipoteza(la naiba cu biologie). Hai sa spun si altceva ce pot dovedi.

Sunt sigura ca in clasa la voi mai sunt si persoane, care dupa fiecare lucrare trebuie neaparat sa se verifice, sa vada daca o facut totul bine. Bai, mai realxeazate; viata nu inseamna doar sa stai cu nasul in carti, sa fi stresat din cauza unei lucrari tampite sau sa te apuci sa plangi ca ai luat un 2. Fi tare, simte-te bine, ca doar o viata ai. Eu, in spre exemplu, am avut 3 lucrari(la cele mai grele materii) saptamana asta si nu m-am stresat pentru nici una si nici n-am vrut sa ma verific sa vad daca am facut bine. De fapt, chiar inainte de lucrari am inceput sa rad cum numai la stand-up café am putut sa rad prima data cand m-am uitat si cred ca si mai rau de atat(altfel spus, m-o luat niste dureri de burta de proportii extreme). Insa, cand am iesit in pauza(dupa una din lucrari) si m-am intors inapoi in clasa, am vazut rezolvarile pe table, scrise mari(ca sa vada tot chiorul). Prima reactie: ‘’Fuck!!!!”. Am avut intentia de a-mi pune mana la ochi, ca numai de asa ceva n-aveam chef, si sa ies din clasa, dar am preferat doar sa ma intorc cu spatele la tabla si sa ma duc in banca. In orice caz, n-am de gand sa ma streses vreodata pentru chestii de genul sau sa ma verific. E deprimant sa vezi ca ai gresit nu stiu ce si apoi sa stai cu frica si cu speranta ca de fapt vei lua mai mult(si eu am patit-o, ca de fapt asta era unul din obiceiurile mele, dar m-am lepadat de el printr-a 8-a, cred>J; mi-a prins bine oricum).

De asemenea, nu pot sa inteleg pe cei care in pauze nu se misca din banca si invata acolo ultimele chichite ale lectiei sau stau pur si simplu de zici ca is niste statui(no offence dudes). In pauza, daca nu rad,  ma stramb, mai dau vreo 2 imbratisari, nu-s in regula. Pur si simplu nu mi se pare in regula. Si chiar si asa, macar sa desenezi, sa asculti muzica prinde bine, orice, dar in nici un caz sa stai pur si simplu. E ok sa inveti daca esti persoana ambitioasa, competitiva sau pentru ca sti ca o sa te asculte E destul de ok, dar toate au o limita(sau nu?O.O””)

Si acum hai sa despicam putin firul in patru cu un zvon de pe la liceu, de care putini au aflat si anume, ca la olimpiada de engleza s-au oferit ceva ajutoare cuiva. Aici, de fapt, ma refer la colega mea de banca, Wolfie, care o fost acuzata de habar n-am cine, ca ar fi fost ajutata de maica-sa(care e profa la obiectul minune) in timpul olimpiadei. Am vorbit cu colega-mea si am aflat ca in timpul olimpiadei o avut nevoie pana la…baie. O lipsit maxim 2 minute, timp in care cineva a spus ca ea s-o intalnit cu maica-sa, ca o ajutat-o si ca apoi s-o dus inapoi in clasa si o rezolvat subiectele. WTF?!?! Ce dovada are in primul rand acea persoana? Aaaa, poate recurge la un scenario de genul: Wofie s-o prefacut ca mai are putin si face pe ea si o fugit la mamica dupa ce o iesit din clasa? N-as prea zice. Plus ca eu imi cunosc colega suficient de bine cat sa stiu ca nu triseaza si ca stie intr-adevar engleza(dati-va seama ca in vacant o lucrat zilnic -3 saptamani-, cu maica-sa, profesoara de engleza). Concluzie: get serious!!! Mai intai sa cunosti persoana si apoi o sa  mai discutam(daca o sa aflu vreodata cine o imprastiat zvonul asta). Ha, si inca ceva de care mi-am dat seama, persoana aceea trebuie sa fi fost in clasa cu Wolfie, ca altfel nu ar fi stiut ca o fost la baie. Trista chestia oricum, insa doar atat va zic la cei care a-ti auzit zvonul asta: NU E ADEVARAT!!! Fata pe merit merge la baraj si nu pentru ca o fost ajutata.

Acum de fapt, mi-o revenit in cap o amintire, care daca ii mai adaug putina imaginatie, iese ceva comic. La olimpiada nationala(wow..criminal cuvantul -_-) de istorie si eu am avut nevoie tot la baie, pe la sfarsit. Acum chestia funny ar fi ca cineva din sala sa fi zis ca eu am fost la baie, mi-am scos un emitor performant din sosete si am comunicat cu profa, si am ales sa merg la sfarsit ca sa dau impresia ca-m terminat. Wow, grozav scenariul si mai ales foarte plauzibil. Pacat ca n-am un emitor, ca l-as fi folosit tot timpulJ). Bla, bla, bla…baliverne…bla, bla, bla.

Oricum, daca acea persoana care o raspandit zvonul o sa imi citeasca vreodata articolul, doar 2 lucruri am de-i zis: no offence and grow up(desi sigur acea persoana e de a 9-a, e la liceul nostru –dang, dang-, ca doar ce motiv avea unul de-a 11-a, sa spunem-nu stiu ce clasa o mai fost pe langa a 9-a- ca sa se ia de cineva de-a 9-a??)… Peace to everyone!!=^_^=

Post Navigation