Idealuri sparte si fumate

~~Mi-a părut bine ca am stat de vorba. Măcar în alea 40 de minute mi s-a demonstrat ca mai exista oameni cu inima buna. Ești genial pur și simplu. Chiar as vrea un frate ca tine, care sa aibă grija de mine. Sau dacă nu ai avea grija de mine, măcar ai putea sa ma mai întrebi din când în când ,,Wanna drink a coffee and talk while doing some homework or something?”. Merci din suflet.

Mi s-a reaprins iubirea de oameni. Mda, asa era începutul unei presupuse cărți. Nu mi-am propus sa o scriu pana la 20 de ani sau prostii de genul. Nu. Am plănuit sa o finalizez în vreo 5-6 ani (am nevoie sa fiu matura complet)…cu mult noroc. Vreau mai întâi sa ii înțeleg pe oameni pana în profunzime (deci mai adaug vreo 3 ani minim la scris). De asemenea, îmi va trebui experienta de viata, deși, din cate se pare, am mai multa decât as vrea, în anumite privințe. Dar o duc cum pot, cu bune cu rele. Sunt fericita și mulțumită cu ce am (asa ar trebui sa te simti și tu!). Revenind; experienta de viata – 5 ani pe puțin. Dacă e sa adunam, cartea as putea sa o scriu în aproximativ 13-14 ani. Vi se pare mult? Eu n-as zice. Mie nu mi-ar ajunge încă 85 de ani sa trăiesc. Sincer. As vrea încă vreo 100000. Îmi place prea mult viata și tot ceea ce descopăr în fiecare zi; deși mi s-a spus de mai multe ori ca suntem din ce în ce mai nefericiți cu cat știm mai multe. Si e atât de adevărat. Dar e mai bine sa știi de viata altora și sa te doară indirect, decât sa afli din ce în ce mai multe despre ceea ce e în tine, despre ce e familia ta de fapt, despre cei din jur și în cele din urma sa realizezi ca nu ai pe nimeni care sa îți poarte de grija. Mai bine durerea pe care o resimțim sa nu fie a noastră.

Știu sigur ca sunt unii care vor sa găsească pe cineva sincer, cu suflet, copil și matur totodată și care sa tina enorm de mult la ei, nu? Si sunt sigura ca nu greșesc când spun ca ați vrea uneori sa mergeți la acea persoana, sa va cocoțați în bratele ei, el/ea sa va primească fără sa comenteze și sa te lase sa vorbești. Iar mai apoi, după venin, va strânge în brate și va pupa pe cap. As plânge de fericire dacă as găsi o astfel de persoana. Dar acum suntem ceva mai retrași în noi, nu ne mai oferim sufletul pe tava. Gata cu copilăriile. Bine ați venit în lumea adulților, începătorilor!

P.S.: Sunt chioara de somn, deci nu va mirați dacă mai găsiți greșeli pe ici pe colo.

P.S.2: Merci Pingu ca mi-ai facut seara mai frumoasa.

~~~

My Chemical Romance – Welcome to the Black Parade

Fragmente (1)

“Şi spun toate acele lucruri prosteşti care se spun cînd oamenii se sărută prin parcări, încercînd să dau glas unui dor exprimabil, poate, doar în poezie. Cuvintele sînt atît de neputincioase. « Ȋţi iubesc gura ». « Ȋţi iubesc părul ». « Ȋţi iubesc urechile » . « Te vreau. Te vreau. Te vreau. » Totul pentru a evita să spun: « Te iubesc. » Pentru că ceea ce se întîmplă e prea bun să fie dragoste. Prea trăsnit şi delicios ca să fie ceva aşa de serios şi sobru, cum e dragostea. ’’

Teamă de zbor (Erica Jong)

Daca ai motive, poti chiar si zambi…

„Ziua de azi a fost superba. Dimineata a inceput cum nu se poate mai bine: la 6:35 eram deja imbracata si pregatita sa ies afara (parintii erau plecati…ura!). Am plecat in cele din urma la 7 (m-am mai lalait prin casa cu una, cu alta). Cred pe la si un sfert am ajuns in secu, mi-am luat o ciocolata calda si am inceput sa citesc o carte imprumutata cu o zi inainte de la biblioteca -Balzac si mica croitoreasa chineza, de Dai Sijie. Atmosfera era calma, linistita, pasarile cantau, era racoare, nu eram nervoasa deloc; ba din contra, eram extrem de bine dispusa, desi stiam ca azi o sa am o zi grea (lucrare+o ora de curs despre prevenire HIV\SIDA cu o clasa de a 9-a+alte ore care in mod normal ma seaca de energie). Daca in fiecare dimineata a-si avea programul asta, cel mai probabil ca restul nimicurilor enervante din timpul zilei nu m-ar mai afecta deloc. A-si merge la scoala relaxata si cu mintea treaza.
„A fost o dimineata extrem de frumoasa, in orice caz.:)

I have arrived…

…or not. Whatever. Vine scoala cat de curand, iar eu cica trebuia sa citesc in jur de vreo 33 de carti. Din amaratele alea cred ca am citit aproape 8. De fapt, culmea e ca am citit orice mi-a picat in mana, mai putin ce era pentru scoala. Astfel ca a inceput sa imi placa Stephen King (scrie carti horror). Daca ma intrebati pe mine, tipul ii mai bun in psihologie, descriere si suspans decat sa iti faca parul maciuca, iar ca exemplu dau cartea pe care am citit-o cam acum vreo 3 nopti -Shining. Imi era si frica la un moment dat sa continui sa o citesc, pentru ca atmosfera din carte era plina de suspans si cumva spus teroare (in fine, eu cuvantul teroare il asociez mai mult cu o imagine decat cu o descriere). Nu stiu, n-am cuvinte sa descriu sentimentul. Cred ca cel mai usor ar fi sa o cititi pur si simplu si sa va lamuriti singuri care-i treaba. De asemenea, am inceput sa indragesc si scrierile lui Gabriel Garcia Marquez. Cred ca ati auzit de cartea si filmul „Dragostea in vremea holerei”, nu? Ei bine, am terminat de citit cartea asta inainte sa inceapa vacanta, pentru simplul fapt ca un prieten mi-a spus ca e cartea lui favorita. Am citit-o, am ramas putin impresionata, dar in rest…nimic. Insa azi noapte citisem cartea „Tarfelor mele triste” si trebuie sa recunosc ca pe cat de scurta e pe atat de superba-i, din punctul meu de vedere. Chestia care mi-a placut extrem de mult a fost atunci cand personajul, un batran de 90 de ani, a vrut sa mearge intr-un bordel chiar de ziua lui si sa o faca cu o virgina. El o gaseste dormind in camera, dezbracata, si se hotareste sa nu o trezeasca. Cu timpul, intalnirile se repeta in aceeasi maniera, tanara dormind, iar el admirand-o si indragostindu-se de ea din ce in ce mai mult. E frumos exprimata ideea de a iubi fara a face sex. Pur si simplu privesti persoana respectiva, o contempli. Pacat ca ideile de genul nu mai sunt valabile in ziua de azi.
Acum m-am apucat de o carte de John Saul, Protectorul. Cartea momentan mi se pare geniala. Pur si simplu imi place usurinta cu care curg toate intamplarile si gandurile personajelor. Can’t wait to finish it.

*revenind dupa ceva vreme*

Dupa vreo 4 ore de stat pe afara si de dat o tura prin balci, frigul m-a biruit; asa ca m-am intors acasa si am decis sa continui totusi articolul. Astfel ca tin sa le urez tuturor Mariilor un calduros „La multi ani!” (si asta ma include si pe mine^_^”).

Asadar, vacanta asta am citit. Ce altceva am mai facut? Am facut clatite (ieri). Aveam multa energie si eram si plictisita pe deasupra. Asa ca am dat o tura la bucatarie si am decis sa ma apuc de facut clatite. Nu mai facusem de mult si imi era dor sa mananc cateva. Trec peste partea cu amestecatul ingredientelor si ajung direct la partea cu tigaie. De cand ma stiu mi-a placut sa intorc clatitele aruncandu-le in sus. Stiti voi la ce ma refer. Din pacate, tigaia era destul de grea (chiar si daca o tineam cu ambele maini) asa ca nu stiam cat de tare trebuia sa o arunc. Astfel ca la un moment dat, am aruncat clatita in aer, s-a invartit de 2 ori si a cazut in tigaie in pozitia initiala. Smechera jongleria, nu? Si asa cum era de asteptat, am dat si o clatita pe jos ca altfel nu se putea.:P

Pentru ca azi era ultima zi de balci a trebuit si eu sa ma duc ca tot omul ca sa mai experimentez si eu senzatii noi. Bani am dat, senzatii noi nu prea au fost…dar macar am mai apucat sa stau cu niste prietene si sa radem ca debilele. A fost oricum o seara superba. De asemenea, am inceput iar sa desenez, mai exact, am realizat un portret (mai sunt cateva umbre de facut, dar pe ansamblu, e gata). E simplut, dar imi place foarte mult. Un alt lucru care l-am facut azi a fost sa ma uit pe Deviant Art la cateva desene facute de altii ori de mana, ori in photoshop sau alte programe; si trebuie sa recunosc, unii sunt absolut geniali in domeniul lor. V-am lasat cu cateva creatii superbe. Sper sa va placa. Peace!:3