Dupa ea

`Te-am regăsit pentru a mia oară! Nenorocito! Nu-ţi mai dau drumul! Am să te ţin în lanţuri de oţel, legată de inima mea! Nu ai să-mi mai rȃzi în nas, n-ai să mai fugi, n-ai să te mai ascunzi de mine! Tu, sentiment ceresc, pe cȃt de divină şi îmbătătoare eşti, pe atȃt de perfidă şi efemeră te dovedeşti! Ȋnsă acum eşti a mea şi aşa vreau să rămȃi! Tu, Fericire ucigătoare, să nu mă mai priveşti indiferentă şi să nu mai pleci atunci cȃnd te chem! Să nu-ndrăzneşti să-mi întorci spatele, pentru că oricum nu vei mai scăpa de mine şi răsuflarea mea! Am să te urmăresc mereu! Ăsta mi-e ţelul final şi am să mi-l ating! Hai, nu te mai păzi atȃta şi predă odată armele! Nu-mi place să-mi irosesc energia fugind tot timpul după tine şi nectarul care curge neîncetat din tine.
`Cȃnd nu eşti, mă simt de parcă mă joc cu focul, senzaţiile şi sentimentele. Ȋn prima secundă nu realizez durerea provocată de arsură; mai degrabă mă fascinează. Dar apoi simt durerea într-un punct, care se măreşte repede şi constant, sigur şi înfiorător. Mă ustură, şi totuşi nu mă pot depărta. Sunt cuprinsă de vrajă. Ȋnsă cȃnd mă eliberez, sentimentul e cel de uşurare şi înviorare. La fel e şi cu tine Fericire. Ȋn absenţa ta nu mă pot smulge din stările mele, dar cȃnd scap de ele şi apari tu, atunci prind viaţă şi simt că exist. Momentul ăla e divin; aşa că te aştept dragă Fericire să mă încȃnţi zilnic cu prezenţa ta de acum încolo. Te invit să îmi ţii de urȃt în zilele mele mai puţin bune.

P.S.:Să nu mă faci să aştept prea mult…

Single Post Navigation

← Older Entry

Newer Entry →