Poezie
Poets of the Fall – Late Goodbye (click. e ca o melodie de fundal.)
Vechiului jurnal îi scriu
I
Aproape că amorţise mania scrisului în mine,
căci de când m-ai lovit
cu indiferenţă şi mi-ai făcut în inimă un gol,
mi-am propus să ocolesc orice foaie de hârtie.
Am fugit dintr-o neghiobie de neiertat de vechile-mi jurnale adolescentine,
preferând un strop de bitter şi-un Black Devil pe post de mântuială.
Nu mă văd la fel, mai ales azi, în faţa oglinzii,
ochii obosiţi privesc critici pe sub genele stinghere;
M-am ferit de mine,
Mă feresc de lume,
Caut boxa cea mică şi-ascult veghind în taină ,,Autumn Leaves Rivisited”.
II
…te-am lăsat, jurnalule dragă, te-am lăsat să-mi usuci rimelul scurs pe aşternutul de celuloză.
Uite, ţi-am udat şi filele,
s-a uscat cerneala,
ţi-am mânjit interiorul înţesat de amintiri,
miroase-a mucegai, e-un aer stricat în coperta de lemn.
Of, suflete, închistat în pana de scris, nu te mai zbate atât de doritor de libertate,
mi-e prea frică să ţi-o mai dau !
Tare greu e să mă hotărăsc din nou cine sunt, cine eşti, ce sunt, de ce sunt aşa cum sunt.
Ȋn cap am un continuu asediu,
de inimă atârnă o ancoră grea,
nu pot să nu mă refugiez în tăcere.
Firidele minţii mi se umplu de zgomot şi amintiri perfide,
care se strecoară şi-mi orbesc simţurile;
aproape că-mi cedează coloana vertebrală de-atâtea izbucniri nimicitoare!
Calmează-te, inimă…
şi aşa mă conduci prost, când, de fapt, eu doar ar trebuie să tac şi să mint frumos cu un zâmbet grotesc întipărit pe faţă.
III
De luni de zile stau şi-mi zic:
,,Lasă, totu’-i trecător, toate se vor aşeza la locul lor”
şi-n linişte aştept ca tremurul să-nceteze,
să nu-mi mai fie frig, să nu mai aud culorile plângând la geamul meu când dorm
şi când îi somnul greu şi mă trezesc dintr-un coşmar şi calculatorul atunci porneşte –singur!- şi mă-nspăimântă cu lumina aceea nenaturală, cu hârşâitul vechilor metale din unitatea centrală.
E-un fior ce se strecoară în vene, îmi intră în puls şi mă face să plâng de frică şi teroare, că-n vis mi-ai apărut şi că e ora 3 fix noaptea.
Tu ştii ce-nseamnă asta?
IV
Un teribilism tembel prefer însă să arăt.
Eu şi Suflet părem la poli opuşi
şi aşa ar fi bine să rămână,
aparenţe stupide, conformate cu regulamentul extern şi zvârcniri interioare plăpânde, esenţa!
Astăzi, însă, în cap am un continuu asediu,
de inimă atârnă o ancoră grea,
nu pot să nu mă refugiez în tăcere.
Firidele minţii mi se umplu de zgomot şi amintiri perfide,
care se strecoară şi-mi orbesc simţurile,
aproape că-mi cedează coloana vertebrală de-atâtea izbucniri nimicitoare.
Nu mai pot lupta cu atâtea insistenţe interioare!
Mai aveţi puţin şi-mi despicaţi cutia craniană!
Maniace sentimente mai zac în mine!
E o cutie a Pandorei ce stă să explodeze.
Blestem!
V
Gata! M-am reîntors pe hârtie,
aşa că să-nceapă beţia care mă omoară,
să curgă negru din vena jugulară!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Am scris mai sus intr-un vers ca ascult ,,Autumn Leaves Revisited”. Iata si melodia:
