M-am inscris la concursul de popularitate de pe .nikonisti.ro cu urmatoarea fotografie-> click, ca sa castig un aparat foto Nikon COOLPIX S2500. Intrati va rog pe link si dati “Imi place” si “Share” pe Facebook pana pe 31 decembrie inclusiv.
Multumesc anticipat.^^
Ii spanzuram pe hotii marunti, dar ii numim in functii pe cei mari.
~Esop
A fi incapabil de entuziasm este un semn de mediocritate.
~Honoré de Balzac
A sti multe lucruri nu inseamna intelepciune.
~Heraclit
Adevarul este o eroare exilata in eternitate.
~Emil Cioran
Ai cautat cea mai grea povara si te-ai gasit pe tine insuti.
~Friedrich Nietzche
Am invatat ca, daca iubesti viata, viata iti va intoarce dragostea.
~Arthur Rubinstein
Arta nu are alte limite decat neputinta artistilor.
~Emile Zola
Cautam binele fara sa-l gasim vreodata, in schimb gasim raul fara sa-l cautam.
~Democrit
Cand te ocupi prea mult de defectele altora, n-ai timp sa le indrepti pe ale tale.
~Jean de la Bruyère
Cea mai mare fericire a vietii este sa fii convins ca esti iubit.
~Victor Hugo
Ceea ce cauta omul superior se ascunde in el insusi; ceea ce cauta omul marunt se ascunde in altii.
~Confucius
Crea ca m-am imbolnavit de moarte/ Intr-o zi cand m-am nascut.
~Marin Sorescu
Daca, altadata, in fata unui mort, ma intrebam: “La ce i-a servit oare sa se nasca?”, acum, imi pun aceeasi intrebare in fata oricarui viu.
~Emil Cioran
Daca ar trebui sa aleg intre durere si nimic, as alege durerea.
~William Faulker
Daca nu poti spune adevarul despre tine insuti, nu-l poti spune nici despre altii.
~Virginia Woolf
Despre viata nu poti scrie decat cu un toc muiat in lacrimi.
~Emil Cioran
Entuziasmul este o forma de delir.
~Emil Cioran
Este foarte periculos sa fii sincer in conditiile in care nu esti si prost.
~G. B. Shaw
Fiti autodidacti, nu asteptati ca viata sa va dea lectii!
~S. J. Lec
Masura potrivita in dragoste este sa iubesti fara masura.
~Sfantul Augustin
Nu intuneca cerul altora cu supararea ta.
~Nicolae Iorga
Nu poti glumi cu dragosteea, cu sentimentele care te intuneca, te umilesc si te macereaza.
~Mircea Eliade
Mă gândeam că m-ai uitat complet. Avem mai bine de 10 ani de când ne cunoaștem și cu toate acestea, la un moment dat, legătura noastră s-a slăbit, a devenit un fir de ață fragil. Credeam că nu mai am tangentă cu tine, dar mi-ai demonstrat azi contrariul. Ieri m-ai ascultat când îți spuneam supărată cât de nerecunoscători sunt oamenii și că rămân indiferenți atunci când îți pasă de ei și încerci să le faci un bine, să-i înveselești, să le arăți că există cineva care chiar le vrea binele, iar azi ai venit la mine cu un cadou de Moș Crăciun. Puteam să cer mai mult de la viață? Mi-ai topit inima cu asta. De mult n-am mai văzut oameni cărora să le pese de oricine altcineva în afară de ei și mai ales de niște vorbe spuse la un moment dat, fără vreo intenție. Mulțumesc!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Dau “Ștergere”, dau “Ștergere”, mesaj după mesaj. Fiecare text încărcat cu cuvinte afectuoase, fiecare îmbrățișare și sărut virtual. Am așteptat cinci luni de zile ca să adun energia și determinarea necesară pentru asta. De fapt, nici curaj și voință n-aveam. Eram prea plină de tine ca să pot să îți dau “Delete”. Tu erai eu, erai în mine, în dorințe, atingeri și nevoi. Vena principală trecea prin amândoi; dar vasul s-a rupt. Ce s-a întâmplat?
Nu exista nimic mai prețios, nimeni căruia să-i fii acordat atâta încredere ca ție. Nu aș fi plâns dacă ștergeam urmele existentei tale din interiorul celei ce-i a mea, ci aș fi sângerat de-a dreptul, din trup și suflet.
A fost o agonie, ce, recunosc, nu s-a terminat. Chiar și acum îmi bântui coșmarurile (tu și multi inși ce din păcate faceți umbră acestui pământ), dar iți promit că am să-ți fac din amintire un gunoi, am să-mi avortez orice sentiment, ca mai apoi să ies afara la un ceai bun cu Wolfie, Memo și cei doi Mihai.
Atât.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Poets of the Fall – Late Goodbye (click. e ca o melodie de fundal.)
Vechiului jurnal îi scriu
I
Aproape că amorţise mania scrisului în mine,
căci de când m-ai lovit
cu indiferenţă şi mi-ai făcut în inimă un gol,
mi-am propus să ocolesc orice foaie de hârtie.
Am fugit dintr-o neghiobie de neiertat de vechile-mi jurnale adolescentine,
preferând un strop de bitter şi-un Black Devil pe post de mântuială.
Nu mă văd la fel, mai ales azi, în faţa oglinzii,
ochii obosiţi privesc critici pe sub genele stinghere;
M-am ferit de mine,
Mă feresc de lume,
Caut boxa cea mică şi-ascult veghind în taină ,,Autumn Leaves Rivisited”.
II
…te-am lăsat, jurnalule dragă, te-am lăsat să-mi usuci rimelul scurs pe aşternutul de celuloză.
Uite, ţi-am udat şi filele,
s-a uscat cerneala,
ţi-am mânjit interiorul înţesat de amintiri,
miroase-a mucegai, e-un aer stricat în coperta de lemn.
Of, suflete, închistat în pana de scris, nu te mai zbate atât de doritor de libertate,
mi-e prea frică să ţi-o mai dau !
Tare greu e să mă hotărăsc din nou cine sunt, cine eşti, ce sunt, de ce sunt aşa cum sunt.
Ȋn cap am un continuu asediu,
de inimă atârnă o ancoră grea,
nu pot să nu mă refugiez în tăcere.
Firidele minţii mi se umplu de zgomot şi amintiri perfide,
care se strecoară şi-mi orbesc simţurile;
aproape că-mi cedează coloana vertebrală de-atâtea izbucniri nimicitoare!
Calmează-te, inimă…
şi aşa mă conduci prost, când, de fapt, eu doar ar trebuie să tac şi să mint frumos cu un zâmbet grotesc întipărit pe faţă.
III
De luni de zile stau şi-mi zic:
,,Lasă, totu’-i trecător, toate se vor aşeza la locul lor”
şi-n linişte aştept ca tremurul să-nceteze,
să nu-mi mai fie frig, să nu mai aud culorile plângând la geamul meu când dorm
şi când îi somnul greu şi mă trezesc dintr-un coşmar şi calculatorul atunci porneşte –singur!- şi mă-nspăimântă cu lumina aceea nenaturală, cu hârşâitul vechilor metale din unitatea centrală.
E-un fior ce se strecoară în vene, îmi intră în puls şi mă face să plâng de frică şi teroare, că-n vis mi-ai apărut şi că e ora 3 fix noaptea.
Tu ştii ce-nseamnă asta?
IV
Un teribilism tembel prefer însă să arăt.
Eu şi Suflet părem la poli opuşi
şi aşa ar fi bine să rămână,
aparenţe stupide, conformate cu regulamentul extern şi zvârcniri interioare plăpânde, esenţa!
Astăzi, însă, în cap am un continuu asediu,
de inimă atârnă o ancoră grea,
nu pot să nu mă refugiez în tăcere.
Firidele minţii mi se umplu de zgomot şi amintiri perfide,
care se strecoară şi-mi orbesc simţurile,
aproape că-mi cedează coloana vertebrală de-atâtea izbucniri nimicitoare.
Nu mai pot lupta cu atâtea insistenţe interioare!
Mai aveţi puţin şi-mi despicaţi cutia craniană!
Maniace sentimente mai zac în mine!
E o cutie a Pandorei ce stă să explodeze.
Blestem!
V
Gata! M-am reîntors pe hârtie,
aşa că să-nceapă beţia care mă omoară,
să curgă negru din vena jugulară!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Am scris mai sus intr-un vers ca ascult ,,Autumn Leaves Revisited”. Iata si melodia:
